Cura chirurgicala a diastazisului – Separatia muschilor abdominali este o problema cu care se confrunta multe proaspete mamici. Constituind mai degraba o problema estetica decat una care tine de sanatate, aceasta problema poate aparea datorita acumularii de kilograme suplimentare, mai ales in portiunea abdominala. Ce este diastaza abdominala, ce factori o cauzeaza si ce tratament necesita veti afla in articolul urmator.

Sub denumirea medicala de diastaza sau dehiscenta abdominala, separatia muschilor abdomenului se prezinta ca un spatiu distantat de la capul sternului pana la ombilic, evidentiat mai ales prin incordare (de 2,7 cm sau mai mare intre muschii din partea stanga si cea dreapta), fiind foarte des intalnita in randul gravidelor (aproximativ 30% din femeile insarcinate – conform unor alte studii un procent de 100% din femei se confrunta in ultimul trimestru cu o forma de diastaza abdominala). Nou-nascutii pot prezenta si ei diastaza (in special prematurii si copiii afro-americani), insa la ei dispare de la sine, dar si barbatii, in situatia lor cauzele fiind mult diferite (regimuri drastice de slabire sau ingrasare rapida-fluctuatii bruste de greutate, genuflexiuni sau tractiuni efectuate gresit etc.).

Femeile care au nascut mai mult de un copil sunt mai predispuse sa dezvolte aceasta afectiune, in special daca cei mici sunt apropiati ca varsta. De asemenea, si statura mica, varsta de peste 35 ani, ereditatea, o sarcina multipla sau un copil cu greutate mare la nastere constituie factori predispozanti, alaturi de o curbura pronuntata a spatelui si de un tonus muscular redus. Diastaza abdominala poate aparea in orice moment din ultima jumatate a sarcinii, insa este mai des observata dupa nastere cand peretele abdominal este lax, iar tesutul subtiat al zonei mediane nu mai ofera sprijinul adecvat pentru tors si organe interne.

Ce se intampla de fapt? Sarcina imprima o presiune mare asupra abdomenului incat uneori muschii din partea frontala nu-si mai pot mentine forma. Diastaza reprezinta o separare, iar recti indica muschii abdominali denumiti in termeni medicali drept rectus abdominis. Cand muschii se indeparteaza in acest mod uterul, intestinele si celelalte organe dispun doar de o banda subtire de tesut conjunctiv (de fapt e vorba de o panza din colagen) care sa-i tina laolalta; suplimentar, in timpul sarcinii intervin si hormonii care slabesc si mai mult tesutul. In lipsa suportului muscular necesar, o nastere vaginala poate fi mai dificil de realizat.

Fiind vizibila, diastaza abdominala este usor de diagnosticat doar prin intermediul unei examinari fizice; aceasta se realizeaza cu pacientul stand intins pe spate, cu genunchii indoiti la 90 grade avnd talpile sprijinite, iar capul usor ridicat cu barbia atingand pieptul. In timpul incordarii musculare, medicul amplaseaza degetele in puntea care este evidentiata. Masurarea grosimii separatiei este determinata de numarul de degete care intra in spatiul dintre muschii abdominali din dreapta si cei din stanga. O separatie constand intr-o grosime de 2 degete (aproximativ 1,5 cm) sau mai mult constituie factorul determinant pentru un diagnostic de diastaza abdominala.

Test pe care-l puteti face si voi chiar acasa:

Acest test va poate ajuta sa determinati daca suferiti de separatia muschilor abdominali:

1. intindeti-va pe spate cu genunchii indoiti si talpile pe podea
2. asezati o mana in spatele capului si pe cealalta pe abdomen cu degetele peste mijloc – paralela cu talia – la nivelul buricului
3. cu muschii abdominali relaxati, apasati usor degetele in abdomen
4. ridicati-va jumatatea superioara a corpului intr-un exercitiu de tip abdomen, asigurandu-va ca cutia toracica se misca mai aproape de pelvis
5. miscati-va degetele in spate si in fata de-a lungul abdomenului, pipaind partea stanga si cea dreapta a muschilor abdominali. Verificati daca exista separatie deasupra si dedesubtul buricului.

Tratament:

Fizioterapeutii nu dispun de un indrumar standard cu privire la miscarile care va vor realinia musculatura abdominala; se pare ca are succes tehnica Tupler care implica efectuarea unor exercitii in timp ce purtati un separator abdominal (protejeaza si mentine laolalta muschii abdominali). Cand tesutul conjunctiv s-a vindecat, unele exercitii fizice si Pilates va pot ajuta sa-i fortifiati, insa nu toate sunt indicate in timpul sarcinii. Cel mai bine este sa incepeti fortifierea musculaturii inainte de sarcina, daca nu s-a instalat deja diastaza.

Daca nu se remediaza de la sine (de obicei in decurs de 8 saptamani de la nastere), diastaza abdominala este o problema cu care se poate trai. Daca totusi va deranjeaza, exista in acest sens si posibilitatea unei interventii chirurgicale denumita abdominoplastie; chirurgul efectueaza o plicatura (impatureste) si coase laolalta puntea centala slabita, uneori operatia putand fi efectuata laparoscopic. In cazul copiilor, hernia poate fi remediate pe cale chirurgicala.

Diastasis-ul abdominal consta in separarea muschilor drepti abdominali pe linia mediana si este localizat intre ombilic si apendicele xifoid. Cresterea presiunii abdominale, asociata cu o calitate slaba a tesutului conjunctiv si lipsa tonifierii musculaturii abdominale sunt cauzele care conduc la aceasta conditie.

Ce factori incurajeaza aparitia sa si respectiv o preintampina?

Femeile gravide sunt preponderent afectate, in special cele cu varsta peste 35 de ani, cu feti mari, mamele multipare cu nasteri la intervale scurte de timp sau cele cu sarcini multiple (gemeni, tripleti etc.). Evitarea acestor factori precum si o buna tonifiere a musculaturii abdominale inainte de aparitia unei sarcini preintampina aparitia diastasis-ului.

Doar femeile gravide/mamele se pot confrunta cu ea? In ce masura este prezenta la mame (ce pondere)?

Pe langa femeile insarcinate care reprezinta categoria cea mai frecvent afectata, diastasis-ul mai poate apare la nou-nascuti (prematuri mai ales) si la barbatii care fac efort fizic intens prin ridicarea greutatilor (sportivi).

In ce mod poate fi tratata?

In timpul sarcinii pot fi facute exercitii usoare ale musculaturii abdominale sub supravegherea stricta a unui kinetoterapeut. Daca aceste exercitii nu sunt corect efectuate, atunci defectul poate fi accentuat. Defectele usoare se refac spontan dupa medicnastere. Daca la 2 luni dupa nastere defectul nu s-a reparat, atunci se poate incepe kinetoterapia sub indrumarea unui specialist. Interventia chirurgicala este rareori necesara, abdominoplastia peretelui abdominal, consta in refacerea fasciilor si alipirea musculaturii abdominale, aceasta fiind necesara in cazurile care nu se rezolva prin metodele amintite sau in formele extreme in care apare hernia abdominala (anse intestinale, epiploon, stomac etc.).

Ce sfaturi am pentru mame in acest sens?

Aparitia unei sarcini trebuie sa apara pe un teren bine pregatit, cu o nutritie corespunzatoare, o conditie fizica buna prin tonifierea musculaturii abdominale importante in sustinerea peretelui abdominal supus unei greutati suplimentare si in efortul expulziv din timpul nasterii. De asemenea, intervalul intergestational de minimum 1 an dupa nasterea naturala si minimum 2 ani dupa nasterea prin operatie cezariana trebuie respectat.”

De retinut!

Este bine sa evitati constipatia sau ridicatul obiectelor grele, inclusiv a copiilor, deoarece tensionati tesutul conjuctiv; si ridicatul in picioare/asezatul pe scaun trebuie evitat (va ridicati propria greutate). Se pare ca in cazul in care va confruntati cu episoade de tuse in timpul sarcinii, este indicat sa sustineti manual musculatura abdominala. Anumite exercitii fizice trebuie ocolite (cum sunt abdomenele, genuflexiunile, flotarile etc.), dar si inotul, unele pozitii de yoga si aplecatul; nu este de ajutor infasurarea taliei/purtarea unei centuri, fiind necesara corectarea aliniamentului si reintegrarea unui intreg sistem de muschi si fascii. Efortul pe care il presupune etapa de expulzie poate de asemenea agrava statusul muschilor abdominali.

Diastaza abdominala poate cauza la randul sau durere de spate in portiunea inferioara, constipatie si incontinenta urinara. Poate ingreuna de asemenea respiratia si miscarile normale ale corpului, aparand o postura defectuoasa si aliniament pelvian slabit (instabilitate pelviana). In situatii rare si totodata extreme, tesutul se poate rupe, iar organele pot protrude (ies in afara), aparand hernia ombilicala sau ventrala. Deschiderea dintre muschi se micsoreaza adesea dupa nastere, insa in multe alte cazuri nu revina la normal nici dupa un an mai tarziu.