Corectia cicatricilor

Corectia cicatricilor

Corectia cicatricilor

Revizia unei cicatrici poate fi extrem de dificil de realizat, intrucat nu exista nici o modalitate de tratament chirurgical care sa indeparteze o cicatrice, fara sa lase o alta in loc. Totusi, cu toate ca cicatricea nu va disparea complet, ea va fi inlocuita cu una mai fina sau va fi camuflata intr-o regiune mai putin vizibila.

Cum arata o cicatrice ideala:

  • este cat mai putin vizibila
  • are culoarea, textura si elasticitatea asemanatoare cu pielea inconjuratoare
  • nu este elevata sau deprimata
  • nu produce retractii sau deformari ale tesutului inconjurator
  • nu limiteaza functionalitatea regiunii (de ex. deschiderea gurii, extensia capului, cotului, etc)

Care sunt factorii care influenteaza aspectul unei cicatrici?

  • particularitatea fiecarui organism de a vindeca o leziune este cel mai important factor ce influenteaza aspectul unei cicatrici
  • calitatea suturii unei plagi inflenteaza vindecarea acesteia. Plagile inchise in tensiune, cele ale caror margini care nu sunt complet aproximate, plagile desfacute (dehiscente), cele cu margini necrozate sunt mai predispuse la o vindecare dificila.
  • varsta pacientilor influenteaza vindecarea: tinerii sunt mai predispusi la formarea unor cicatrici hipertrofice (depun in exces tesut cicatricial), in timp ce varstnicii pot cicatriza mai lent si mai dificil.
  • bolile asociate (diabetul, bolile de colagen, afectiunile vasculare, cele care asociaza deficiente proteice si vitaminice) precum si anumite tratamente (cortizon, imunosupresoare, etc) pot determina aparitia anumitor complicatii la nivelul plagii si in final aparitia unor cicatrici vicioase.

Uneori organismul depune tesut cicatricial in exces, formand cicatrici hipertrofice (cicatrici groase, dure, care nu depasesc marginile cicatricei initiale) sau cheloide (cicatrice foarte groasa, care depaseste marginile cicatricie initiale, cuprinzand si tesuturile vecine).

Cand este indicata revizia unei cicatrici?

  • cand se doreste imbunatatirea aspectului cicatricei. Pacientul trebuie sa fie informat ca nu exista nicio metoda de tratament care sa faca sa dispara complet o cicatrice.
  • cand cicatricea determina limitari functionale ale organismului (extensia membrelor, extensia gatului, deschiderea gurii, etc). Intotdeauna primeaza imbunatatirea functionalitatii regiunii cicatriciale, iar revizia cu scop estetic este secundara.

Contraindicatii:

  • tratamentul cu anumite medicamente care intarzie vindecarea tesuturilor sau cresc riscul de sangerare (antiinflamatorii nesteroidiene, isotretinoin, cortizon, vitamina E), fumatul
  • prezenta unor boli grave

Tratamentul:

Definitivarea aspectului unei cicatrici dureaza aproximativ 1 an, perioada in care nu sunt indicate proceduri chirurgicale de revizie. Pacientul trebuie sa fie informat ca nu exista nicio metoda de tratament care sa faca sa dispara complet o cicatrice, ci doar de estompare a acesteia. Intotdeauna se prefera initial metodele de tratament mai blande (creme, plasturi, etc) si in final cele invazive (chirurgicale).

Procedurile nechirurgicale:

  • aplicarea de creme si plasturi cu silicon
  • laser-terapie (utila pentru diminuarea pigmentarii cicatricilor, cresterea elasticitatii acestora, reducerea grosimii tesutului cicatricial)
  • umplerea unor cicatrici deprimate prin injectarea de fillere rezorbabile (acid hialuronic, colagen, etc) sau permanente (silicon, goretex, etc) sau grasime proprie (recoltata prin lipoaspiratie de la aceeasi persoana)
  • tatuarea cicatricilor depigmentate
  • peelingul chimic sau prin aplicarea de azot lichid (crioterapia)
  • injectarea intracicatriciala de preparate corticosteroide sau antimitotice (in cazul cicatricilor excesive, cheloide, pentru a le face mai fine si mai plate)
  • injectarea intracicatriciala de PRP (plasma imbogatita cu trombocite- terapia vampir), procedeu care stimuleaza capacitatea organismului de vindecare si regeneraredermabraziunea poate reduce grosimea cicatricei

Tratamentul chirurgical:

Interventiile chirurgicale indeparteaza tesutul cicatricial si reaseaza tesuturile inconjuratoare.

Care sunt procedurile chirurgicale folosite:

  • Cicatricile de mici dimensiuni– pot fi indepartate prin excizia completa si sutura
  • Cicatricile cu dimensiuni moderate – pot fi indepartate prin excizia completa si acoperirea defectului rezultat fie cu lambouri locale, fie cu grefe de piele. Lambourile din vecinatatea cicatricei au avantajul ca pe langa faptul ca acopera defectul rezultat dupa indepartarea cicatricei, pot deplasa noua cicatrice in regiuni mai putin vizibile.

Cicatricile de mari dimensiuni pot fi indepartate prin:

  • excizia seriata ( excizia in etape sucesive) si sutura. Astfel o cicatrice lata va putea fi inlocuita cu una fina si ingusta.
  • crearea unui exces de piele in vecinatatea cicatricei, prin introducerea unui expander tisular ( o punga care se umple progresiv cu ser fiziologic, intinzand astfel tesuturile de deasupra ei). Ulterior se practica excizia completa a cicatricei si acoperirea ei cu tesutul in exces din vecinatate
  • excizia completa a cicatricei si acoperirea cu lambouri de mai mari dimensiuni (regionale sau de la distanta) sau cu grefe de piele de mari dimensiuni
  • in cazul cicatricilor groase se poate face excizia tangentiala, prin care se indeparteaza o portiune din grosimea tesutului cicatricial.

Injectare de grasime autologa

Rejuvenare-non-invaziva

Injectare de grasime autologa

Injectarea cu grasime sau transferul de grasime autologa (proprie) este o procedura prin care se tranfera grasimea din zone cu exces (coapse, abdomen, aripioare etc.) si se injecteaza in zone carora le lipseste volumul (fata, maini, sani sau fese). Aceasta interventie este una sigura, de lunga durata, bine-tolerata, care produce rezultate cu aspect natural.

Esti un bun candidat pentru injectarea cu grasime?

  • daca ai zone crestate sau adancite la nivelul fetei si doresti o rejuvenare non-invaziva;
  • daca iti doresti o corectie de lunga durata altfel decat cea oferita de substantele de umplere;
  • daca doresti sa-ti imbunatatesti conturul corpului, sa corectezi cicatrici, sa umpli depresiuni de pe suprafata corpului si sa rejuvenezi mainile si fata;
  • in cazul reconstructiei mamare, daca vrei sa umpli in contur iregularitatile sau sa ascunzi semne vizibile care indica prezenta implantului mamar;
  •  daca ai zone de exces de unde sa se poata extrage grasimea; persoanele foarte slabe nu pot apela la aceasta interventie;
  • daca nu ai probleme de circulatie.

Ce trebuie sa stii despre injectarea cu grasime?

Scopul transferului de grasime este acela de a augmenta sau umple in volum zonele carente. O caracteristica importanta a persoanelor carora li se adreseaza aceasta procedura este data de existenta zonelor donoare (cu surplus, de unde se poate extrage grasime).

Transferul de grasime la nivelul fetei:

Daca ai riduri de expresie (laba gastei, linii deranjante in timpul rasului, linii orizontale pe frunte) sau riduri – semne ale imbatranirii, grasimea poate fi inlaturata din zona abdomenului, coapselor sau din alte zone si injectata in fata. Cicatricile post-acnee, zonele adancite de la nivelul fetei, buzele si obrajii pot si ele fi umpulute.

Augmentarea mamara:

Daca doresti o crestere modesta in marimea sanului, esti un bun candidat pentru transferul de grasime mamar cu conditia ca forma sanilor sa fie bine-definita si pielea sa aiba un tonus potrivit. Daca calitatea pielii este indoielnica, ai sani lasati sau doresti o crestere semnificativa, aceasta procedura nu-ti este recomandata. Singurul dezavantaj al acestei metode este posibilitatea ca un anumit volum de grasime sa fie absorbit de catre corp.

Implantul mamar si transferul de grasime:

Daca forma sanilor are nevoie de optimizare printr-o procedura de implant mamar, injectarea cu grasime poate fi folositoare. Daca ai iregularitati la nivelul sanului dupa augmentarea mamara cu implant, acestea pot fi umplute cu grasime pentru producerea unui contur fin si a unei forme definite.

Reconstructia mamara si transferul de grasime:

Daca dupa o lumpectomie (indepartarea tesutului canceros si o parte a celui sanatos) ramai cu defecte, injectarea cu grasime este o buna metoda de umplere a acestora. Transferul de grasime este o optiune viabila si pentru reconstructia totala de san de dupa o mastectomie; in orice caz, pentru a obtine volum suficient, acesta este un proces gradual care implica repetarea de mai multe ori a procedurii (doua-patru proceduri).

Augmentarea fesiera si transferul de grasime:

Multi dintre cei care isi doresc fese mai pline si mai rotunjite vor opta pentru o augmentare fesiera care foloseste transferul de grasime pentru a da volum fara a se apela la implanturi. Liposuctia este folosita in mod curent in procesul de sculptare a zonei inconjuratoare si pentru colectarea grasimii care trebuie injectata.

Rejuvenarea pielii mainilor prin transferul de gasime:

Daca ai nevoie de volum pentru umplerea zonele ridate si cutate, acoperirea vaselor de sange si a tendoaneler, dar si pentru imbunatatirea in timp a calitatii pielii, atunci injectiile cu grasime ti se adreseaza.

Cum decurge procesul de injectare cu grasime?

Colectarea:

  • locul de unde se va extrage grasimea se anesteziaza local;
  • chirurgul va crea o incizie mica in zona pentru inlaturarea gasimii si, folosind o metoda sterila, va insera o canula conectata la o siringa cu care se va extrage cu grija grasimea.

Purificare si transfer:

  • odata ce se obtine o cantitate suficienta de grasime din zona donoare, chirurgul o va procesa printr-un proces de centrifugare sau de filtrare pentru a pregati celulele pentru transfer;
  • acestea vor fi transferate in seringi de mica dimensiune.

Plasare:

  • se pregateste zona desemnata sa primeasca transferul;
  • chirurgul va insera o canula sau un ac in punctul de incizie marcat;
  • se introduce de mai multe ori acul si se elibereaza continutul de celule adipoase;
  • la fiecare retragere a acului sau a canulei, o linie fina de celule se depoziteaza in tesutul natural;
  • se repeta actiunea pana se ajunge la un rezultat dorit;
  • se poate masa zona pentru o distributie buna si un contur neted;
  • zona asupra careia s-a intervenit poate fi bandajata sau imbracata intr-un echipament de compresie.

Cum vor arata inciziile si cicatricile?

  • pentru ca inciziile pentru liposuctie sunt mici, la fel sunt si cicatricile; ele vor fi plasate in zone strategice, ca sa nu poata fi observate dar exista cazuri cand, in functie de locul de unde se extrage grasimea, inciziile nu pot fi ascunse;
  • petele lasate de liposuctie se numesc pete discromice (un punct mai inchis sau mai deschis la culoare pe piele);
  • tehnica folosita si caracteristicile tale genetice influenteaza aspectul cicatricilor;
  • cicatricile se estompeaza cu timpul si devin greu de remarcat;
  • exista sanse mai mari sa ramana cicatrici vizibile daca circumferinta canulei folosite este mai mare si daca tonul pielii pacientului este inchis.

Ce trebuie trebuie sa afli de la chirurgul estetician?

  • daca esti un candidat bun si daca asteptarile tale sunt realiste;
  • ce tip de abordare si ce tip de procedura se potriveste nevoilor tale;
  • ce tip de anestezie iti propune;
  • care sunt riscurile si complicatiile prognozate in cazul tau; cum vor fi ele abordate;
  • daca cicatricile vor fi vizibile, locul unde vor fi ele localizate si cat le va lua sa se vindece;
  • cum trebuie sa te pregatesti pentru tratament;
  • cat timp va dura recuperarea si cand te vei putea intoarce la activitatile tale obisnuite;
  • ce optiuni ai daca rezultatul interventiei nu respecta termenii pe care i-ati discutat?
  • cum arata rezultatele unor interventii similare anterioare din portofoliul doctorului estetician; cate astfel de proceduri a realizat;
  • ce instructiuni trebuie sa urmezi dupa tratament pentru optimizarea rezultatelor;
  • care este investitia financiara totala.

Cum trebuie sa te pregatesti pentru procedura?

  • nu mai fumezi cu cel putin sase saptamani inainte de operatie; asta va facilita o recuperare mai buna;
  • eviti sa iei aspirina, anumite medicamente anti-inflamatorii si medicamente naturiste care pot creste riscul sangerarii;
  • indiferent de tipul de procedura, hidratarea este foarte importanta si anterior dar si post-operatie pentru o recuperare sigura;
  • pentru a facilita vindecarea si pentru a minimaliza riscul complicatiilor, trebuie sa respecti intocmai recomandarile chirurgului cu privire la necesitatea de a slabi anterior interventiei;
  • aranjeaza ca cineva sa te conduca acasa la externare si sa petreca cu tine primele douazeci si patru de ore de la operatie.

Cum va decurge recuperarea?

  • tumefierea si invinetirea in timpul primei saptamani sunt destul de mari; hematoamele dispar cu a doua saptamana;
  • o saptamana sau doua (in functie de posibilitati) de concediu sunt recomandate;
  • in a treia saptamana vei incepe sa semeni cu tine; poti folosi cu grija make-up-ul ca sa camuflezi semnele reziduale de tumefiere sau hematoamele;
  • vei putea vedea rezultatele finale dupa ce dispare tumefierea.

Cat dureaza rezultatele?

  • longevitatea rezultatelor depinde de calitatile si experienta chirurgului;
  • cand procedura este facuta cu succes, grasimea injectata atrage o alimentare noua cu sange de la organism si primeste hranirea de care are nevoie pentru supravietuire;
  • cateodata, grasimea se reabsoarbe si este nevoie de repetarea procedurii.

Care sunt riscurile si complicatiile?

  • hematoamele si seroamele (acumulari de sange sau fluid sub piele care vor trebui inlaturate);
  • reactie adversa la anestezie;
  • infectie;
  • modificari senzoriale;
  • cicatrici;
  • reactii alergice (la medicamentele sau materialele folosite in timpul operatiei);
  • avarii produse structurilor subcutanate;
  • rezultate nesatisfacatoare care pot necesita proceduri aditionale.

Chirurgia estetica - Labioplastia

Labioplastia

Labioplastia – Remodelarea labiilor

Labioplastia (labioplastie) reprezinta procedura chirurgicala de remodelare a labiilor mici sau mari; consta cel mai adesea in reducerea dimensiunilor labiilor mici si mai rar in reducerea dimensiunilor sau cresterea dimensiunilor labiilor mari.

Care este scopul operatiei?

Labioplastia urmareste imbunatatirea proportiilor si aspectului labiilor si a armoniei locale. In plus, operatia contribuie la imbunatatirea calitatii vietii pacientei, inlaturand disconfortul aparut in timpul purtarii hainelor  stramte  sau in timul  actului sexual.

Labioplastia urmareste:

  • reducerea dimensiunilor labiilor mari sau mici
  • cresterea dimensiunilor sau a volumului labiilor mari
  • obtinerea simetriei locale
  • reducerea iritatiei locele, durerii, disconfortului
  • cresterea increderii de sine a pacientei

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange
> de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientei

Investigatii imagistice
> de obicei nu sunt necesare investigatii imagistice, cu exceptia situatiei in care exista o marire unilaterala de labie, cand se recomanda ecografie de parti moi (pentru a exclude o patologie tumorala).

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii chirurgul va urmari urmatoarele aspecte:

  • va evalua forma si dimensiunile labiilor, in relatie cu proportiile ideale; se considera hipertrofie a labiilor mici daca acestea depasesc cu 3-5 cm conturul labiilor mari;
  • va observa eventualele asimetrii de forma, marime
  • va efectua fotografii si masuratori ale regiunii genitale
  • va evalua starea de sanatate a pacientei, va obtine informatii legate de istoricul medical al acesteia, va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
  • va recomanda intreruperea fumatului cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Cand este indicata operatia?

  • la paciente care au ajuns la maturitatea sexuala (dupa varsta de 18 ani)
  • la paciente care acuza durere sau disconfort in timpul practicarii anumitori sporturi care produc microtraumatisme repetitive in zona genitala ( ex mersul pe bicicleta), in timpul purtarii de imbracaminte stramta sau in timpul actului sexual
  • la paciente cu stare de sanatate buna
  • cand asteptarile pacientei sunt realiste

Care sunt contraindicatiile ?

Acesta operatie nu are contraindicate absolute ci doar contraindicate relative; nu se recomanda:

  • la pacientele minore, ale caror organe genitale externe sunt dezvoltate incomplet
  • in perioada ciclului menstrual
  • la pacientele cu afectiuni ginecologice, infectii
  • in prezenta bolilor grave
  • la pacientele fumatoare, intrucat fumatul creste riscul unei vindecari dificile.

Care sunt contraindicatiile ?

Acesta operatie nu are contraindicate absolute ci doar contraindicate relative; nu se recomanda:

  • la pacientele minore, ale caror organe genitale externe sunt dezvoltate incomplet
  • in perioada ciclului menstrual
  • la pacientele cu afectiuni ginecologice, infectii
  • in prezenta bolilor grave
  • la pacientele fumatoare, intrucat fumatul creste riscul unei vindecari dificile

Cum se desfasoara operatia?

Labioplastia se practica in general sub anestezie locala, rahidiana sau generala. Operatia dureaza in medie o ora si se face in regim de spitalizare de zi (sunt necesare cateva ore pentru operatie si supravegherea postoperatorie).

Care sunt procedurile chirurgicale de reducere a labiilor mici?

  • excizia excesului de tesut pe toata lungimea labiilor, rezultand o cicatrice longitudinala, pe marginea libera a acestora.
  • excizia tesutului in exces sub forma unui fragment triunghiular; cicatricea rezultata va fi perpendiculara pe marginea libera a labiilor, deci nu va modificarea conturul acestora.
  • incizie plasata pe fata interna a labiilor, dezepitelizare, excizia unui fragment din tesutul labial in exces, reatasarea epiteliului; are avantajul pastrarii marginii libere a labiei, a inervatiei si circulatiei limfatice

Care sunt procedurile chirurgicale adresate labiilor mari (externe)?

  • injectarea de grasime autologa (proprie) la nivelul labiilor atrofiate, marindu-le astfel volumul
  • excizia unei portiuni din tesutul labiilor mari, printr-o incizie pozitionata pe fata interna a acestora, pentru a le reduce dimensiunile.

Alte proceduri adresate rejuvenarii regiunii genitale externe

> rejuvenarea muntelui lui Venus : injectare de grasime autologa, excizia tesutului in exces pentru a corecta ptoza ( lasarea tesuturilor)

Uneori, pentru un rezulat cat mai bun, este utila asocierea unora dintre procedurile mentionate anterior.

La finalul operatiei inciziile vor fi cusute cu fire rezorbabile, care nu necesita indepartarea ulterioara. Imediat dupa operatie si aproximativ 5 zile postoperator pe plagi se aplica un unguent antibiotic si se acopera cu un pansament steril plasat in lenjerie. Baia este permisa la 48 ore dupa operatie.
Postoperator se recomanda evitarea efortului fizic 2 saptamani, a purtarii de imbracaminte foarte stramta si a contactului sexual 3-4 saptamani

Ce complicatii pot aparea?

In cazul labioplastiei complicatiile sunt rare si fara rasunet important: sangerarea, desfacerea (dehiscenta) plagii, asimetria, tulburarile de sensibiliate locale ( hipo sau hiperestezia), formarea unei cicatrici indurate sau dureroase.


Lipoaspiratia sau liposculptura

Chirurgie estetica - lipoaspiratiaLipoaspiratia sau liposculptura

Este una dintre cele mai solicitate intervenţii chirurgicale la ora actuală în lume corectând deformări ca urmare a unor depuneri de grăsime în zone mai mult sau mai puţin atractive ale siluetei şi care nu regresează în urma dietelor sau a efortului fizic. S-a constatat că dieta cât şi exerciţiile fizice au un efect global în diminuarea ţesutului grasos, greutatea organismului se reduce, grosimea paniculului adipos se reduce uniform dar aceste depozite sunt influenţate în mică măsură. Persoanele care au o predispoziţie ereditară în depunerea de grăsimi în diverse zone preferenţial, vor avea cu atât mai puţin succes.

Principiul metodei!

Principiul metodei constă în extragerea selectivă a depozitelor de grăsime cu ajutorul unor canule speciale până la obţinerea conturului scontat. Aceste canule se introduc prin mici incizii de 3-6 mm care ulterior nu vor lăsa cicatrici vizibile. Canulele de liposucţie sunt cuplate la un aspirator chirugical şi prin orificile cu care sunt prevăzute, aspiră. Se produce o micşorare a volumului în zonele liposucţionate obţinându-se silueta dorită. Acest efect are un caracter permanent care rămâne chiar dacă organismul tinde să acumuleze grăsimi din nou.

De reţinut!

Liposucţia nu este un tratament pentru obezitate generalizată. Nu corectează celulita, nici vergeturile, nu face corecturi impresionante ale siluetei. Este posibil să fie nevoie de o nouă liposucţie pentru accentuarea rezultatului la un interval de câteva luni. Pielea supraiacenta zonei liposucţionate poate să rămână în exces după aspiraţia depozitului de grăsime. În general, acest exces de piele se retractă. În cazurile în care excesul de piele nu se retractă este necesară excizia chirugicală.

Imperfecţiuni în planeitatea şi netezimea zonei

Se pot scoate cantităţi cuprinse între 2 şi 3l de aspirat grasos la o singură intervenţie chirugicală. Dacă se depăşeşte această cantitate este necesară transfuzia de sânge. Liposucţia poate să ofere o siluetă estetică, armonioasă, atractivă.

Consultul şi analizele medicale

Pacientul va descrie istoricul medical insistând asupra problemelor medicale in coagularea sângelul, evoluţia cicatricilor,  a infecţiilor intercurente. Pacientul trebuie să işi formeze o părere cât mai reală despre posibilităţile tehnicii, despre intervenţie şi perioada de recuperare.

Analize obligatorii:

  • analize de sânge: hemoleucograma, teste de coagulare (pt, aptt, inr, ts, tc), uree, glicemie, electroliţi (Na, K, Ca, Mg), bilirubină (directă, indirectă, totală), colesterol (total, HDL, LDL), transaminaze (ALT, AST), trigliceride, electroforeza proteinelor serice, proteina C reactivă, proteine totale, VSH, ASLO, fibrinogen, factor reumatoid, teste tiroidă (T3, T4, TSH, Anti-TPO), markeri hepatita B şi C, HIV
  • sumar de urină
  • radiografie pulmonară
  • eletrocardiogramă
  • ecografie abdominală (în cazul lipoaspiraţiei în zona abdominală).

Atenţie! Analizele sunt valabile 1 luna de la data eliberarii lor.

Pregătirea dumneavoastră pentru intervenţie

  • în cadrul consultaţiei vi se recomandă o serie de analize şi investigaţii medicale;
  • pentru doamne, este indicat  să vă calculaţi menstruaţia astfel încât, să nu fiţi cu 7 zile înainte de ciclu sau în primele 3 zile de sângerare;
  • în ziua intervenţiei este interzis să beţi apă sau să mâncaţi cu 6 ore înainte de ora stabilită;
  • opriţi fumatul cu 2 săptămâni înainte de intervenţie;
  • vă rugăm să ne anunţaţi dacă luaţi medicamente, ce fel de medicamente precum şi motivul pentru care le luaţi.
  • dacă ştiţi că aveţi probleme medicale vă rugăm să ne anunţaţi: alergii, diabet, cancer, valvulopatii, cardiopatie ischemică etc.

Intervenţia chirurgicală:

Anestezia poate fi locală pentru cantităţi mici şi medii de grăsime extrasă sau generală pentru cantităţi mai mari. Este unanim admis că la o şedinţă de liposucţie, cantitatea de 3000 cc de extras este limita maximă care se poate extrage fără transfuzie de sânge izogrup. Liposuctia se efectueaza cu canule de grosimi pina la 12 mm, care vor fi introduse prin incizii de aceleasi dimensiuni. Ca urmare cicatricile vor fii inaparente sutura subdermica nu lasa cicatrici.

Postoperator:

După intervenţie, subiectul este pansat compresiv, peste care este aplicat un corset sau ciorap cu rol de compresie. Pot să apară postoperator dureri uşoare care cedează la antialgice obişnuite (keturol, algocalmin etc), dar senzaţia cea mai frecventă este cea de constricţie, tensiune, care impiedică mobilizarea energică. Activităţile sociale şi răspunderile profesionale se pot relua după 3 zile. Intervenţiile unde este necesară o extragere în cantitati mari, necesită internare minim 24 ore.

Complicaţii:

Complicaţiile acestei intervenţii apar cu o incidenţă redusă, sunt tratabile şi urmările sunt aproape inexistente. Sunt citate în literatură edemul, hematomul, seromul, suprainfectarea zonei liposucţionate. Cu o evoluţie mai serioasă dar mult mai rar, pot apărea tromboflebita, tromb embolismul pulmonar.


Abdominoplastia

Chirurgie estetica - Abdominoplastia ABDOMINOPLASTIA – remodelare a peretelui abdominal

Abdominoplastia este una dintre cele mai frecvente operatii estetice, fiind practicata pentru remodelarea abdomenului deformat ca urmare a excesului de piele si de tesut subcutanat precum si datorita laxitatii musculaturii abdominale. Atat femeile cat si barbatii care prezinta un abdomen proeminent, cu piele lipsita de elasticitate si care atarna, precum si  musculatura abdominala relaxata au indicatie de abdominoplastie.

Care sunt cauzele deformarii abdominale?

  1. sarcina si in special sarcinile multiple, care determina intinderea pielii peste posibilitatile acesteia de a se retracta, precum si subtierea si relaxarea muschilor drepti abdominali
  2. pierderea masiva in greutate determina persistenta unui exces de piele, impreuna cu laxitatea peretelui abdominal

Fiziopatologie (mecanismul  aparitiei bolii)

  1. excesul de piele si tesut subcutanat
  2. relaxarea musculaturii abdominale

Care sunt indicatiile abdominoplastiei?

In general pacientii care doresc abdominoplastie prezinta relaxarea peretelui abdominal, exces de piele, vergeturi sau relaxarea muschilor drepti abdominali.

Pacienta ideala pentru abdominoplastie trebuie:

  • sa aiba o greutate normala, corespunzatoare inaltimii
  • sa aiba un exces moderat de piele si grasime
  • sa nu intentioneze sa aiba sarcini viitoare
  • sa prezinte o relaxare moderata a muschilor drepti abdominali

Cand este  contraindicata operatia?

Aceasta operatie nu are contraindicatii absolute.

Contraindicatiile relative sunt reprezentate de:

  • prezenta cicatricilor in regiunea abdominala superioara,
  • afectiuni asociate severe  (afectiuni cardio-vasculare, diabet, obezitate morbida)
  • fumatul, intrucat prin vasoconstrictia pe care o determina, poate creste semnificativ numarul complicatilor ischemice sau a necrozelor tisulare
  • planificarea unor sarcini viitoare
  • episoade tromboembolice anterioare
  • obezitatea morbida  (BMI >40).

In functie de BMI (indexul de masa corporala = greutatea / inaltime ), pacientii pot fi clasificati in:

  • normali – BMI 20-25
  • supraponderali – BMI 26-29
  • obezitate gr I – BMI 30-34.9
  • obezitate gr II – BMI 35-39.9
  • obezitate morbida – BMI >40

asteptari nerealiste ale pacientului

– predispozitia pentru formarea de cicatrici cheloide/ hipertrofice

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

  • de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina (conform unui protocol preanestezic), care sa ateste statusul biologic al pacientei
  • daca pacientul este diabetic, vor fi recomandate teste specifice care sa arate faptul ca afectiunea este echilibrata. Daca glicemia este peste 180 mg/dl operatia va fi amanata.

Investigatii imagistice

  • Radiografie pulmonara de rutina

Tratament chirurgical:

Scopul interventiei chirurgicale este remodelarea regiunii abdominale si repozitionarea ombilicului, cu pretul unor cicatrici cat mai putin vizibile.

Corectarea deformarii abdominale impune:

  • inlaturarea excesului de piele si de tesut celular subcutanat
  • repozitionarea ombilicului
  • corectarea relaxarii musculare prin plicatura fasciei musculare
  • modelarea regiunilor invecinate (abdomenul superior, partea laterala a trunchiului, regiunea pubiana) prin lipoaspiratie

Rezultatele ideale ale unei abdominoplastii sunt:

  • pielea  intinsa la nivelul regiunilor laterale ale trunchiului si inghinala
  • portiunea centrala a peretelul abdominal  nu foarte intinsa, cu usoara concavitate in hipogastru (partea inferioara a abdomenului) si usoara convexitate a epigastrului (partea superioara a abdomenului.
  • ombilic oval, cu axul mare vertical
  • usoara depresiune pe linia mediana, intre cei 2 muschi drepti abdominali
  • depresiuni verticale, lateral de muschii drepti abdominali
  • contur “in forma de S” cand silueta este privita din fata sau din profil.

Detalii preoperatorii

Preoperator trebuie examinata amanuntit regiunea abdominala, punandu-se in evidenta eventualele cicatrici, hernii sau diastazisul (departarea) muschilor drepti abdominali. Va fi evaluata elasticitatea pielii si excesul de tesut care trebuie indepartat. De asemenea, medicul va face fotografii ale regiunii abdominale.

Medicul va prezenta optiunile terapeutice pentru remodelarea corpului, indicatiile si contraindicatiile, precum si riscurile potentiale si complicatiile, evolutia postoperatorie.

Chirurgul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de laborator), si va ajusta sau stopa administrarea unor medicamente (aspirina, anticoagulante, etc).

Inaintea  interventiei chirurgicala medicul trebuie sa afle cat mai multe detalii legate de numarul sarcinilor si efectul acestora asupra abdomenului, interventiile chirurgicale din antecedente, variatiile greutatii corporale, un istoric complet al bolilor (boli de inima, diabet, afectiuni tromboembolice, infectii, boli de colagen, etc), posibilitatea unor sarcini viitoare.

De asemenea,  trebuie sa se asigure ca pacientul nu este fumator sau sa recomande renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani anterior interventiei chirurgicale. Inaintea operatiei  greutatea trebuie sa fie cat mai aproape de cea ideala, operatia fiind amanata daca sunt planificate sarcini viitoare sau cure de slabire.

Intelegerea dorintelor si asteptarilor pacientului in legatura cu rezultatele estetice ale interventiei sunt de  mare importanta. Este esential ca aceste asteptari  sa fie realiste iar pacientul sa fie informat asupra limitelor interventiei chirurgicale. De exemplu, trebuie sa stie ca excizia excesului de piele si a grasimii subcutanate nu determina obtinerea unui abdomen perfect plat, daca deformarea se datoreaza si  grasimii din interiorul cavitatii abdominale. De asemenea, vergeturile nu dispar in urma acestui procedeu chirurgical.

Detalii intraoperatorii

Abdominoplastia - detalii
Detalii intraoperatorii

Efectuarea schemei preoperatorii este esentiala pentru obtinerea unui rezultat optim. Se deseneaza inciziile si se delimiteaza excesul de piele ce va fi inlaturat, in functie de tehnica folosita.

Interventia chirurgicala se face de obicei cu anestezie generala, dar in anumite cazuri este posibila efectuarea anesteziei locale asociata cu sedare IV.

In majoritatea cazurilor se practica o incizie care se intinde intre radacinile coapselor, trecand prin regiunea suprapubiana, astfel incat cicatricea rezultata sa fie ascunsa de lenjerie sau costumul de baie. Procedura continua cu ridicarea pielii ptozate de pe peretele abdominal, urmata de intinderea si repararea muschilor drepti abdominali. Daca este necesar se pot remodela regiunile invecinate (regiunea abdominala superioara, flancuri, regiunea pubiana, coapse) prin lipoaspiratie. Ombilicul este desprins de peretele abdominal si va fi reatasat dupa indepartarea excesului de piele de la nivelul abdomenului. La sfarsitul operatiei se vor plasa tuburi de dren, care vor elimina excesul de fluide acumulate dupa operatie iar inciziile for fi suturate si pansate.

De-a lungul timpului au fost descrise mai multe modalitati de remodelare a peretelui abdominal. Pacientii cu exces cutanat moderat localizat in etajul abdominal inferior si cu o relaxare minima a peretelui abdominal pot fi supusi unei miniabdominoplastii, constand intr-o incizie mai redusa in regiunea suprapubiana, decolarea tesuturilor pana la nivelul ombilicului, plicatura fasciei musculare (daca este necesar) si excizia excesului de piele. Ca urmare, aceasta procedura nu implica modificarea pozitiei ombilicului. De asemenea, intrucat decolarea si intinderea tesuturilor au o amploare mai redusa, miniabdominoplastia poate sa  asocieze  lipoaspiratia zonelor adiacente.

In cazul in care deformarea este localizata in partea superioara a abdomenului se poate practica asa-numita abdominoplastie inversata, procedura in care incizia este localizata la nivelul santurilor inframamare.

Exista si alte proceduri de de remodelare a trunchiului similare abdominoplastiei; lipectomia este o procedura care inlatura excesul cutaneo-grasos abdominal, fara a decola si intinde tesuturile.

Liftingul total al trunchiului se practica la pacientii cu laxitate si ptoza circumferentiala in etajul inferior al corpului, dupa pierderi masive in greutate. Implica o combinatie intre abdominoplastie si liftingul tesuturilor  din regiunea posterioara a corpului ( intinderea si excizia pliurilor redundante de la nivelul toracelui posterior, ridicarea regiunii fesiere si a partii externe a coapselor). Este o operatie extensiva, lunga, care presupune o incizie circumferentiala  in etajul inferior al trunchiului.

Evolutia postoperatorie

In functie de complexitatea procedurii si de afectiunile asociate, abdominoplastia  necesita 1-2 zile de spitalizare.

Postoperator pacientii vor fi monitorizati si li se vor administreaza antialgice, antibiotice, antiemetice, fluide intravenos. Vor fi plasati in pozitie semisezanda si cu genunchii flectati pentru a reduce tensiunea la nivelul regiunii operate. Aceasta pozitie flectata a corpului trebuie mentinuta in prima saptamana dupa operatie.  In aceasta perioada este recomandat repausul, ulterior fiind permisa cresterea graduala a activitatilor uzuale. La 2 saptamani dupa operatie este permisa conducerea autoturismului si reluarea activitatiilor profesionale, daca acestea nu implica efort fizic. Activitatiile fizice intense sunt permise la 8 saptamani postoperator.

Timp de 6 saptamani postoperator se recomanda  purtarea unui corset elastic compresiv.

Care sunt complicatiile abdominoplastiei?

Orice interventie chirurgicala, indiferent de indemanarea chirurgului sau de conditiile optime in care este practicata, are un risc statistic de potentiale complicatii.

Ca atare, abdominoplastia nu este lipsita de riscuri, cele mai frecvente fiind cele locale: dehiscenta plagii, necroza tegumentara, sangerarea, formarea seroamelor, infectia, formarea de cicatrici hipertrofice, iregularitatile de contur, cicatrice ombilicala larga.

Pretul unui abdomen plat si ferm este o cicatrice postoperatorie permanenta. Anumite persoane sunt predispuse genetic la formarea unor cicatrici de proasta calitate,  hipertrofice sau cheloide.

Sangerarea este posibila, dar de cele mai multe ori este in cantitate redusa.  Colectarea unor mici cantitati de sange sub piele (hematoame), poate  fi evacuata prin aspirare sau prn plasarea unui dren. Extrem de rar pot aparea sangerari importante care sa impuna transfuzie de sange.

Infectia este de asemenea o complicatie rara a interventiilor chirurgicale estetice, fiind prevenita prin antibioterapie.

Umflarea tesuturilor si aparitia echimozelor (vanatailor) pot fi diminuate prin purtarea postoperatorie  timp de 6 saptamani a unui corset elastic compresiv. Tulburarile de sensibilitate la nivelul pielii abdominale dispar in general in 3-9 luni.

Formarea seroamelor dupa abdominoplastie continua sa fie o problema frustranta atat pentru chirurg cat si pentru pacient, fiind mai frecventa la persoanele obeze. De cele mai mlte ori aceste acumulari de fluid intre piele si peretele abdominal sunt indepartate cu ajutorul unui tub de dren sau prin aspirare cu o seringa.

La nivelul ombilicului, malpozitia, cicatricile vicioase, deformarea sau necroza sunt complicatii posibile.

Cea mai grava complicatie a abdominoplastiei este embolia pulmonara, afectiune extrem de rara, asociata imobilizarii prelungite din timpul operatiei precum si plicaturii musculare urmata de cresterea presiunii intraabdominale si aparitia trombozei venoase profunde. Mobilizarea cat mai precoce dupa operatie reduce acest risc.

Este dovedit faptul ca fumatul, diabetul, hipertensiunea arteriala, malnutritia, obezitatea conduc la un risc crescut de complicatii.

Care sunt tendintele actuale /moderne?

Arta remodelarii trunchiului a evoluat foarte mult in ultimii ani iar tehnicile de abdominoplastie au fost modificate semnificativ, odata cu introducerea lipoaspiratiei. Asocierea celor doua metode permite obtinerea unor rezultate estetice tridimensionale superioare

Dezvoltarea interventilor chirurgicale adresate obezitatii morbide a determinat cresterea numarului de pacienti care se adreseaza chirurgului plastician pentru remodelarea corpului dupa scaderea masiva in greutate.

Interventiile endoscopice au inceput sa castige teren si in acest domeniu chirurgical, conducand la reducerea duratei interventiei, a anesteziei, la o recuperare mai rapidasi implicit la costuri mai reduse.


Operatia de marire a sanilor

Chirurgie estetica - Operatia de marire sani

Operatia de marire a sanilorOperatia de marire a sanilor

Mamoplastia de augmentare

Operatia de marire a sanilor (Mamoplastia de augmentare) se practica pentru cresterea dimensiunilor si imbunatatirea formei sanilor, precum si pentru corectarea asimetriilor mamare sau a ptozelor usoare.

Ce se stie despre implanturile mamare?

  • Cele mai frecvent folosite implanturi sunt cele umplute cu gel siliconic (implanturi siliconice) sau cu ser fiziologic (implanturi saline). Gelul siliconic actual folosit in implanturi este mai ferm, coeziv, care nu curge chiar daca invelisul implantului se rupe.
  • Dupa forma, implanturile pot fi rotunde sau anatomice (forma naturala, “in picatura”). Cele rotunde au o forma hemisferica si asigura o umplere egala a tuturor cadranelor sanului, conferind acestuia un aspect mai rotunjit in zona decolteului. Protezele anatomice sunt mai subtiri la polul superior si mai bombate la polul inferior, imitand mult mai bine aspectul natural al sanului.
  • Indiferent de forma implanturilor, exista o gama foarte larga de marimi, datorita variatiei diametrului, inaltimii sau grosimii acestora (plata, medie, inalta, extrainalta).
  • Dupa tipul invelisului, exista invelisuri netede si invelisuri texturate (rugoase), aparute in incercarea de a reduce dezvoltarea contracturii capsulare. De asemenea au aparut invelisurile multistratificate, care scad semnificativ posibilitatea microexteriorizarile de silicon prin porii implantului.

Operatia de marire a sanilor – Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientei (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali -Ag Hbs, anticorpi antiVHC-)

Investigatii imagistice:

  • Ecografia mamara – la pacientele tinere
  • Sonoelastografia – pentru evaluarea leziunilor suspecte descoperite ecografic
  • Mamografia – la pacientele cu varsta de peste 40 ani sau pentru evaluarea leziunilor suspecte decelate ecografic

Detalii preoperatorii pentru operatia de marire a sanilor:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
– Se va evalua forma si dimensiunile sanilor, in relatie cu perimetrul toracic si cu proportiile ideale;
– Se vor palpa sanii si regiunile axilare, evaluand consistenta tesuturilor, eventuala prezenta a unor formatiuni tumorale si a adenopatiilor (ganglioni mariti)
– Se va evalua pozitia si marimea areolelor
– Se vor observa eventualele asimetrii de forma, marime si pozitie a sanilor
– Se va evalua elasticitatea pielii de la nivelul regiunii mamare
– Se vor efectua fotografii si masuratori ale regiunilor mamare
– Se va evalua starea de sanatate a pacientei si se vor obtine informatii legate de istoricul medical al acesteia. Nu in ultimul rand se vor recomanda investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc).

Indicatii pentru o operatie de marire a sanilor reusita:

– La pacientele cu sanii mici ( hipotrofici)
– La pacientele cu sanii hipotrofici, cu pseudoptoza sau usoara ptoza
– Varsta peste 18 ani
– Starea de sanatate este buna
– Asteptarile pacientei sunt realiste

Operatia de marire a sanilor – Contraindicatiile operatiei

– Paciente cu varsta sub 18 ani
– Prezenta lactatiei sau lactatie recenta
– Prezenta formatiunilor tumorale mamare suspecte (neevaluate), pana la investigarea completa a acestora
– Prezenta bolilor cronice grave
– Ptoza moderata si severa ( pentru care trebuie asociata mastopexia)

Cum se desfasoara operatia ?

– Operatia se practica sub anestezie generala.
– Operatia dureaza in medie 2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Caile de abord pentru introducerea implantului mamar sunt: inframamara, periareolara (cele mai frecvente), transaxilara sau periombilicala. Alegerea unei anumite cai de abord depinde atat de preferintele pacientei si ale chirurgului, cat si anumiti factori locali.

– Implanturile pot fi plasate direct sub glanda mamara (subglandular), sub muschiul pectoral mare (subpectoral). In ultimii ani s-au descris metode care combina cele doua tehnici ( tehnica in plan dual sau multiplan), care permite o mai buna modelare a tesutului mamar.

Evolutia postoperatorie:

– La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate intradermic si vor fi acoperite cu steri-strips.
– Ele vor necesita o ingrijire mimina (tamponare cu betadine si aplicarea unui plasture steril) pana la indepartarea firelor de sutura, la 12-14 zile dupa operatie.
– Spitalizarea dureaza in general o zi ( exceptional poate dura 2 zile)
– In mod exceptional este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24 ore, prin care se vor exterioriza fluidele in exces de la nivelul zonei operate.
– Postoperator pacienta va sta intinsa pe spate, cu toracele usor ridicat
– operatia determina un disconfort moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol, tramadol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
– Postoperator se recomanda purtarea timp de 4-6 saptamani a unei bustiere elastice compresive.
– Expunerea la soare si efortul fizic intens (care implica musculature pectorala) vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile mamoplastiei de augmentare:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

  1. Sangerarea (hematomul) are o incidenta redusa si poate necesita reinterventia pentru evacuarea colectiei sangvine.
  2. Infectia este rara si poate impune scoaterea implantului pana la indepartarea focarului infectios; in aceasta situatie reintroducerea protezei este posibila dupa 3-6 luni.
  3. Tulburarile de sensibilitate ale mamelonului si areolei sunt in general temporare si dispar in cateva luni.
    → Cicatricile vicioase (hipertrofce sau cheloide) pot aparea mai ales la nivel axilar si inframamar, fiind extrem de rare in cazul abordului periareolar. Pot necesita o corectie chirurgicala ulterioara.
    → Asimetria este datorata rotirii implantului, contracturii capsulare sau unei erori de tehnica chirurgicala.
  4. Neregularitatile de contur ale regiunii mamare sunt determinate de formarea a unei capsule groase (contractura capsulara) in jurul implantului , care poate modifica forma si consistenta acestuia. Cu cat contractura capsulara este mai accentuata, cu atat fermitatea la palpare a sanului si distorsiunile aparute sunt mai mari. Uneori este necesara capsulotomia, adica sectionarea tesutului ingrosat, pentru relaxarea acestuia si disparitia distorsiunilor. Alteori se impune capsulectomia, adica indepartarea in totalitate a tesutului fibros din jurul implantului.
  5. Neregularitatile de contur pot aparea si datorita plierii implantului, mai frecventa in cazul protezelor saline sau a celor cu gel siliconic moale.

Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea buzelorRemodelarea chirurgicala a buzelor

Femeile au fost preocupate de aspectul buzelor din cele mai vechi timpuri, si ca urmare au folosit diferite materiale sau proceduri pentru a modifica aspectul buzelor, de obicei cu intentia de a le mari volumul.

Augmentarea (marirea) buzelor  reprezinta procedura estetica de remodelare si/sau marire a volumului acestora, cu scopul imbunatatirii formei si aspectului acestei regiuni. Este foarte important ca proportiile buzelor sa fie in echilibru cu nasul, dantura si structurile faciale inconjuratoare

Remodelarea buzelor este indicata cand exista:

✓   asimetria buzelor, congenitala  sau survenita dupa traumatisme sau indepartarea unor tumori

✓   dezvoltarea insuficienta (hipotrofia  congenitala)

✓   pierderea de volum datorata inaintarii in varsta

Ce voi evalua inainte de procedura?

Forma si volumul buzelor, aspectul “arcului lui Cupidon”, simetria

  • relatia dintre buze si scheletul osos subiacent (insuficienta dezvoltare sau proemineta maxilarului sau mandibulei)  precum si dintre buze si nas
  • ocluzia dentara
  • lungimea buzei superioare (apreciata prin gradul de vizualizare a arcadelor dentare in timpul zambetului: in cazul buzelor lungi, dintii nu se vad, in timp ce in cazul buzelor scurte, dintii se dezgolesc prea tare)
  • asteptarile pacientului, care trebuie sa fie realiste
  • profilul psihologic al pacientului
  • obtinerea de fotografii digitale preoperatorii

Cine poate beneficia de proceduri de remodelare a buzelor?

✓     orice persoana sanatoasa care doreste imbunatatirea aspectului buzelor (obtinerea unor buze mai pline, mai carnoase, simetrice, cu un contur mai bine definit)

Contraindicatii:

✓     pacientii cu afectiuni cronice severe (hipertensiune arteriala, diabet zaharat, etc)

✓     infectii acute la nivelul fetei

✓     herpes zoster peribucal

✓     alergii severe, afectiuni autoimune.

Care sunt tipurile de proceduri de remodelare a buzelor?

Tratament noninvaziv:

  • presupune aplicarea unor creme sau balsamuri (care contin extract de ardei iute) pot determina marirea temporara a volumului buzelor, datorita producerii unei inflamatii locale. Efectul de marire este minim si persista putin timp.

Tratament miniinvaziv injectabil

  • presupune injectarea de substante de umplere (fillere), care pot fi temporare (rezorbabile) sau permanente (nerezorbabile) cele mai frecvent utilizate fillere sunt acidul hialuronic, colagenul si grasimea autologa
  • este simplu, rapid,  repetitiv, cu rezultat predictibil si de aceea este cel mai des folosit tratament de marire a buzelor

Tratamentul chirurgical in remodelarea si imbunatatirea aspectului buzelor

Introducerea unor implanturi permanente, alcatuite fie din substante sintetice, fie din produse biologice (care pot fi la randul lor obtinute de la alte organisme si prelucrate in laborator, sau autologe- obtinute la propriul organism)

Implanturile sintetice (alcatuite din gore-tex, silicon, tetrafluoretilen) sunt fabricate sub forma unor cordoane cu diametre de 3-5 mm, care se implanteaza lin grosimea buzelor, conferind volum acestora.

Materialele biologice allogene sunt tesuturi de la alte organisme, prelucrate in laborator (matrice dermica decelularizata, submucoasa porcina) si care introduse la nivelul buzelor maresc volumul acestora si se integreaza prin invadarea lor de catre vasele de sange locale. Astfel, rezultatul este permanent si nu necesita sacrificarea de tesut propriu; au dezavantajul unui pret ridicat.

Materialele biologice autologe (derm,  tendon, fascie, grasime, etc) sunt tesuturi recoltate de la pacient, care sunt apoi modelate si implantate la nivelul buzelor. Tesutul transpantat va deveni viabil datorita vaselor de sange locale. Grasimea proprie (autologa) este cel mai folosit material autolog; are avantajul ca in urma injectarii in buze ofera un  rezultat de lunga durata sau de cele mai multe ori permanent, intrucat aproximativ 40- 70% din tesutul adipos persista dupa transplantare.

Interventii chirurgicale plastice de remodelare a buzelor:

  • scurtarea inaltimii buzei superioare (lifting al buzei) in cazul buzelor lungi, care acopera prea mult arcada dentara
  • procedee de avansare a mucoasei bucale, pentru a imprumuta tesut din interiorul cavitatii bucale, in cazul buzelor prea subtiri

Detalii postoperatorii:

  • dupa operatie sau injectare se aplica cateva zile pe buze un unguent antibiotic
  • se aplica gheata sau comprese reci pe buze in primele 24 ore
  • pacienta va dormi cu capul putin ridicat (pe 2 perne)
  • pacientei i se va recomanda tratament antiinflamator
  • in cazul procedurilor chirurgicale, se recomanda clatirea periodica a gurii cu solutii bucale antiseptice
  • firele vor fi indepartate dupa 7 zile
  • aproximativ o saptamana se vor evita alimentele fierbinti sau solide, miscarile exagerate ale buzelor (rasul, muscatul din alimente, vorbitul excesiv), dusurile fierbinti si efortul  fizic intens.
  • in cazul procedurilor de marirea a buzelor prin injectarea anumitor substante, pentru a uniformiza stratul de substanta din buze se indica efectuarea unui masaj sustinut cateva zile.

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala este o procedură foarte comună şi eficientă, utilizată pentru a reduce sau a schimba înfăţişarea sau volumul feţei şi al gâtului. Zonele de intervenţie cele mai frecvente sunt: sub bărbie, obraji şi maxilar, faţa şi spatele gâtului.

Cel mai des, obiectivul liposculpturii este de a reduce bărbia dublă sau triplă. Această procedură este una simplă şi are, de cele mai multe ori, rezultate excelente. Este realizată des în combinaţie cu augmentarea bărbiei.

Zona obrajilor este o zonă delicată a corpului pentru a realiza liposculptura. Dacă se îndepărtează prea multă grăsime, obrajii vor căpăta cu timpul un aspect căzut. Dacă se îndepărtează prea puţină grăsime, atunci nu se va obţine o îmbunătăţire observabilă. Mai mult, dacă liposucţia nu este efectuată de un chirurg profesionist şi experimentat, poate avea un rezultat neechilibrat sau pielea poate prezenta asperităţi.

Îndepărtarea ţesutului gras din partea frontală, laterală şi din spatele gâtului este în mod normal foarte eficientă pentru a reduce aspectul de gât gros.

Riscurile operaţiei de liposculptură:

✓ Piele cu asperităţi

✓ Obraji căzuţi

✓ Aspect de piele îmbătrânită

Deşi riscurile operaţiei nu pot fi ignorate, şansele de complicaţii sau rezulate nedorite pot fi minimizate printr-o tehnică bună. Obrajii căzuţi şi pielea îmbătrânită pot fi prevenite dacă liposculptura nu este efectuată prea agresiv. Lăsând grăsime în obraji şi zona feţei, se conferă pielii un aspect tânăr şi vibrant. Secretul este moderaţia şi o tehnică bună. Plasarea strategică a implantelor de obraji poate, de asemenea, să ajute.

Câteodată, un lifting al feţei poate fi efectuat împreună cu operaţia de liposculptură. Această procedură va aduce rezultate bune pe termen scurt, dar, în timp, din cauza procesului de îmbătrânire, pielea va căpăta un aspect îmbătrânit şi întins. Acest lucru se întâmplă deoarece este îndepărtată prea multă găsime de sub piele. Cu fiecare lifting facial, pielea va avea din ce în ce mai puţină grăsime. A extrage şi mai multă grăsime cu ajutorul liposculpturii este o reţetă care poate aduce rezultate dezastruoase. Din nou, cheia succesului stă în echilibrul şi arta cu care chirurgii Zetta vor găsi impreună cu dvs. cele mai bune soluţii.

Alte riscurile poteţiale includ: infecţia, hemoragia, afectarea nervilor, diformitatea obrajilor, necesitatea unei operaţii de corectare.

Recuperarea dupa operatia de liposculptura faciala

După operaţie, zona în care s-a intervenit chirurgical va fi tumefiată şi vor apărea hematoame. Faţa poate avea un aspect umflat după operaţie, dar tumefierea se va retrage în timp. De asemenea, pot exista scurgeri (drenaj) din zonele de incizie, dar şi acestea se vor retrage pe măsură ce rana se vindecă şi se închide.


Chirurgia nasului - Rinoplastia (rinoplastie)

Rinoplastia - Tratamentul rinoplastiei

Rinoplastia – Operatia de remodelare a nasului

Rinoplastia (operatia estetica la nas) reprezinta procedura chirurgicala de remodelare a nasului (a carui forma este alterata ereditar, posttraumatic sau dupa operatii anterioare).

Scopul operatiei

  • imbunatatirea aspectului si proportiilor nasului
  • imbunatatirea respiratiei (atunci cand exista obstructie nazala datorata anomaliilor structurale ale piramidei nazale).

Rinoplastia estetica urmareste:

✓ reducerea dimensiunilor nasului

✓ indepartarea cocoasei si obtinerea unui dors drept sau usor concav

✓ ingustarea unui varf lat sau bulbos sau rotunjirea unui varf ascutit

✓ ridicarea varfului nasului

✓ ingustarea unor nari prea largiindepartarea asimetriilor si a deviatiilor

Rinoplastia reconstructiva urmareste:

– corectarea unor malformatii congenitale ale nasului
– corectarea unor deformari posttraumatice
– remodelarea nasului dupa indepartarea unor formatiuni tumorale

Rinoplastia poate sa asocieze proceduri ORL de inlaturare a obstructiei nazale (ex. corectia deviatiei de sept nazal).

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

De obicei sunt necesare doar investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientului (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare: APTT, PT, INR, markeri virali -Ag Hbs, anticorpi antiVHC-)

Investigatii imagistice

  • radiografia masivului facial.
  • CT sau RMN – doar in cazul unei alterari importante a formei piramidei nazale sau in cazul obstructiei nazale asociate

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
– Se vor evalua forma si dimensiunile nasului in relatie cu celelalte elemente ale fetei si cu proportiile ideale
– Se va evalua unghiul format de nas cu buza superioara,
– Se va observa simetria narilor si pozitia peretelui despartitor dintre acestea (septul nazal), precum si eventualele tulburari respiratorii.
– Se va evalua calitatea pielii de la nivelul piramidei nazale,
– Se vor efectua fotografii si masuratori referitoare la dimensiunile actuale ale nasului,
– Se va evalua starea de sanatate a pacientului si se vor obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand se vor recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice, consult ORL) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
– Se va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Indicatii:

– Pacientul a ajuns la varsta adulta (peste 18 ani) iar elementele fetei si-au desavarsit cresterea
– Starea de sanatate este buna
– Asteptarile pacientului sunt realiste

Contraindicatii:

– Pacienti cu varsta sub 18 ani
– Prezenta bolilor cronice grave sau decompensate
– Prezenta unei afectiuni acute respiratorii, pana la vindecarea acesteia

Cum se desfasoara operatia ?

– Rinoplastia se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala asociata cu sedare intravenoasa.
– Operatia dureaza in medie 1-2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Inciziile pot fi practicate in interiorul nasului -tehnica inchisa- sau la nivelul columelei (puntea de piele care separa cele doua nari) – tehnica deschisa-
– Remodelarea nasului presupune fie reducerea anumitor structuri ale acestuia, fie augmentarea lor prin adaugarea de grefoane cartilaginoase sau osoase
– Deviatia septului nazal se corecteaza in acelasi timp operator

In anumite situatii nu este posibil sa se obtina rezultatele dorite doar intr-un singur timp operator. Uneori se impun corectii minore ulterioare, pentru a obtine aspectul estetic final.

Evolutia postoperatorie:

– La finalul operatiei inciziile vor fi saturate
– Postoperator oasele si cartilajele vor fi sustinute cu ajutorul unei atele ce se aplica pe fata externa a piramidei nazale.
– In fosele nazale se vor introduce niste tampoane , care vor fi mentinute 24-48 ore
– Rinoplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
– Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul ridicat. Vor fi aplicate comprese reci la nivelul ochilor si fruntii, pentru a impiedica aparitia echimozelor (vanatailor) si umflarea nasului (edemul).
– Atela va fi indepartata la 14 zile postoperator
– Rezultatul precoce al rinoplastiei va putea fi apreciat la 2-3 saptamani dupa operatie. In urmatoarele 3-6 luni se remarca imbunatatirea progresiva a formei si conturului nazal si disparitia edemului.
– Expunerea la soare, purtarea ochelarilor si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile rinoplastiei:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

  1. sangerarea, de obicei este oprita prin tamponament nazal, dar daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei
  2.  Infectia este exceptonala, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
  3. Tulburari de sensibilitate la nivelul nasului, de obicei dispar in cateva luni
  4. Obstructie nazala, posibila in primele luni datorita tumefactiei (umflarii) mucoasei nazale
  5. Perforatia septului nazal, complicatie rara si care impune corectarea chirurgicala ulterioara
  6. Neregularitati de contur, asimetriile pot impune un retus ulterior
  7. Cicatrici hipertrofice sau vicioase

Blefaroplastia - Chirurgia pleoapelor

BlefaroplastiaBlefaroplastia sau chirurgia pleoapelor

Blefaroplastia sau operatia de corectie a pleoapelor cazute, este principala procedura chirurgicala de reintinerire a regiunii orbitale si de inlaturare a aspectului obosit al privirii.

Cum sunt alcatuite pleoapele?

Pleoapele sunt acoperite de piele fina si subtire, care in timp dobandeste un aspect creponat. Sub tegument se afla musculatura orbiculara, care contribuie la miscarile pleoapelor. In straturile profunde se gaseste grasimea, care daca este in exces sau aluneca spre straturile superioare formeaza pungi. Pleoapele sunt structuri mobile, cand pleoapa superioara este deschisa, aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris; daca este ptozata (cazuta) acopera o suprafata mai mare a acestuia.

Care sunt cauzele ptozei palpebrale?

Odata cu inaintarea in varsta aproape toate persoanele dezvolta un exces de piele la nivelul pleoapelor superioare si inferioare. Acest lucru se intampla deoarece in timp benzile fibroase care ataseaza pielea de muschiul ridicator al pleoapei slabesc si nu mai reusesc sa creeze acel sant dinamic de la nivelul pleoapei superioare. In plus, se produce ptoza (alunecarea si bombarea) grasimii si a glandei lacrimale, accentuand aspectul de pleoapa superioara grea, plina.

Care este scopul operatiei de blefaroplastie?

Blefaroplastia urmareste imbunatatirea aspectului pleoapelor, prin indepartarea exesului de piele, a pungilor de grasime si modelarea muschiului hipertrofiat sau lax. Acaeasta operatie nu poate trata exoftalmia (globii oculari prea proeminenti), pleoapele umflate sau discromiile ( cearcanele hiperpigmentate de sub ochi). Procedura se poate practica doar la nivelul pleoapelor superioare, in acest caz purtand denumirea de blefaroplastie superioara sau doar la nivelul pleoapelor inferioare, fiind denumita blefaroplastie inferioara. Este foarte importanta recunoasterea fiecarui element care contribuie la aspectul obosit al regiunii perioculare, pentru a-l rezolva chirurgical corect. Aceasta operatie nu are niciun efect advers asupra vazului. Ca si in cazul oricarei operatii estetice, este foarte important sa fie cunoscute schimbarile dorite de pacient, iar asteptarile acestuia sa fie in concordanta cu posibilitatile chirurgicale de modelare a regiunii perioculare.

Blefaroplastia – Cand este indicata operatia de blefaroplastie?

Blefaroplastia este o operatie strict individualizata, si ca urmare nu se poate practica pentru a satisface dorintele altcuiva sau pentru a copia o imagine ideala. In majoritatea cazurilor blefaroplastia nu are indicatii medicale, fiind efectuata doar in scop estetic.

Blefaroplastia – Chirurgia estetica a pleoapelor este indicata atunci cand:

✓ starea de sanatate este buna

✓ pacientul doreste sa-si imbunatateasca aspectul zonei perioculare iar asteptarile acestuia sunt realiste

✓ pielea cazuta de la nivelul pleoapei superioare ingusteaza campul vizual.

Blefaroplastia – Care sunt contraindicatiile?

Blefaroplastia este considerata o interventie miniinvaziva, ce poate fi efectuata sub anestezie locala si ca urmare nu are contraindicatii relative sau absolute.

Totusi, poate fi contraindicata in urmatoarele situatii:

– in cazul pacientilor cu asteptari nerealiste
– in cazul pacientilor cu afectiuni endocrine sau cu alte afectiuni medicale care pot determina “pungi” sub ochi
– in situatia pacientilor cu “sindromul ochiului uscat”, care trebuie indrumati initial spre un oftalmolog
– asocierea unor boli grave poate impune amanarea interventiei.

Detalii preoperatorii

Pe parcursul consultului preoperator, chirurgul:

  • va identifica problemele si dorintele pacientului
  • va evalua din punct de vedere anatomic pleoapele:
  1. pielea pleoapei – evaluarea texturii, a excesului cutanat, prezenta formatiunilor tumorale sau a hiperpigmentarilor
  2. musculatura orbiculara – prezenta ticurilor, punerea in evidenta a santului palpebral; evaluarea inchiderii pleoapelor
  3. grasimea – daca formeaza “pungi”, daca este prezenta in exces
  4. mobilitatea pleoapei superioare – cand este deschisa aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris;
  5. pozitia unghiului extern al ochiului- daca este cazut se poate practica o epicantoplastie (ridicarea colturilor ochilor) sau o epicantopexie (fixarea colturilor ochilor)

✓ va evalua acuitatea vizuala si marimea campului vizual
✓ va evalua posibilele cauze medicale care determina modificari ale regiunii perioculare: hiper sau hipotiroidism, disfunctie renala, cardiaca sau hepatica, boli de colagen
✓ va stabili cauza ptozei (spranceana cazuta, lasarea pleoapei sau a glandei lacrimale, bombarea grasimii, alte probleme) si a solutiei chirurgicale corecte
✓ va evalua pozitia sprancenei si va stabili pozitia optima a acesteia, pentru o eventuala fixare
✓ va identifica prezenta ridurilor de la colturile ochilor (“laba gastei”), riduri care nu vor fi corectate prin blefaroplastie
✓ va pune in evidenta o eventuala exoftalmie (bombarea globilor oculari) si va investiga cauzele acesteia
✓ va stabili latimea exacta a pleoapei superioare si pielea care va fi rezecata
✓ se stabileste pozitia glandei lacrimale
✓ va efectua fotografii si masuratori ale regiunii orbitale
✓ va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand, medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice, eventual consult oftalmologic si endocrinologic) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
✓ va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare pentru operatia de blefaroplastie?

  • Analize de sange -de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina (inclusiv timpii de coagulare), care sa ateste statusul biologic al pacientului
  • Investigatii imagistice (Radiografie, CT, RMN) nu sunt necesare, exceptand situatiile in care se remarca asimetrii ale orbitelor
  • Investigatii oftalmologice- evaluarea acuitatii vizuale, a campului vizual si testul Schrimmer

Blefaroplastia – Cum decurge operatia?

Blefaroplastia se practica in general sub anestezie locala, eventual asociata cu sedare intravenoasa. Operatia dureaza in medie 2- 3 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun. In ultimii ani in tot mai mica masura este indicata rezectia agresiva a excesului de piele si a grasimii, fiind folosite tehnici in care se pune accent pe reconstructia santului palpebral si pe redistribuirea locala a grasimii (de exemplu, pentru a umple santurile lacrimale adancite).

Blefaroplastia superioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de la nivelul pleoapei superioare prin practicarea unei incizii in santul palpebral (in pliul format de pleoapa superioara).

Se infiltreaza regiunea cu solutie anestezica si se excizeaza excesul de piele, se incizeaza muschiul orbicular si se pune in evidenta grasimea situata in plan profund, se rezeca sau se redistribuie excesul de grasime de la acest nivel. Daca este necesar se practica epicantopexie, adica fixarea coltului extern al ochiului, pentru a obtine un aspect armonios al regiunii. La finalul operatiei inciziile se sutureaza si se aplica pe plagi un unguent antibiotic si comprese reci.`

Blefaroplastia inferioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de sub ochi (prin intermediul blefaroplastiei clasice, transcutanate, cu incizii la exteriorul pleoapei inferioare), fie indepartarea doar a grasimii (prin intermediul blefaroplastiei transconjunctivale cu incizii prin interiorul pleoapei).

Asocierea blefaroplastiei transconjunctivala cu proceduri nechirurgicale de intinerire a pielii de sub ochi ( peeling chimic, LASER, radiofrecventa, etc.) permite obtinerea unor rezultate foarte bune si fara cicatrici vizibile.

In cazul blefaroplastiei clasice se infiltreaza pleoapa inferioara cu o solutie anestezica si se practica incizia la exteriorul pleoapei, la cca 2 mm sub marginea cu gene, continuandu-se extern la nivelul unui rid. Se diseca in plan subcutanat, sau submuscular pana la nivelul marginii orbitale. Se patrunde in planul profund, se identifica excesul de grasime de la acest nivel si se excizeaza sau se translateaza intr-o regiune vecina.
Se indeparteaza sau se plicatureaza excesul de muschi orbicular si se ataseaza la marginea orbitala laterala. Se ridica tesuturile de la nivelul obrajilor si se suspenda la marginea orbitala sau la fascia temporala. Se excizeaza excesul de piele si se sutureaza incizia.
Operatia transconjunctivala presupune o incizie prin interiorul pleoapei inferioare, prin intermediul careia se pot remodela toate structurile descrise anterior, exceptand excesul de piele.

Care este evolutia postoperatorie?

Dupa operatie pleoapele vor fi umflate si pot aparea echimoze (vanatai) care dispar in aproximativ 2 saptamani.

Blefaroplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita. Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul usor ridicat. Vor fi aplicate comprese reci la nivelul ochilor, pentru a impiedica aparitia echimozelor (vanatailor) si a edemului. De asemenea se aplica picaturi oculare pentru a lubrifia regiunea oculara.

Firele de sutura vor fi indepartate dupa 4-5 zile. Postoperator se va evita expunerea cicatricilor la soare si efortul fizic intens.
Care sunt complicatiile blefaroplastiei ?

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invazive si includ in principal anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale sunt reprezentate de:

– sangerarea- de obicei este stapanita prin mijloace locale (compresiune, aplicatii reci). Daca insa este vorba de o sangerere postoperatorie importanta, se poate impune reinterventia pentru hemostaza.
– leziunile corneei (invelisul transparent care acopera la suprafata globul ocular) sunt rare si se trateaza prin aplicarea de unguente oftalmologice
– malpozitia santul palpebral (acesta este plasat prea inalt sau prea jos)
– excizia excesiva a pielii cu aparitia lagoftalmiei (globul ocular este prea dezgolit de piele)
– infectiile, granuloamele de fir, sangerarile importante sunt rare si impun masuri specifice.
– pierderea partiala sau totala a vederii este cea mai grava complicatie care poate aparea. Este extrem de rara si este datorata hemoragiei retrobulbare, care reprezinta o urgenta care impune reinterventia pentru a evacua cheagurile si a opri sangerarea.
– diplopia (vederea dubla) este de obicei temporara si se datoreaza edemului sau unui hematom. Diplopia permanenta este determinata de lezarea unor muschi oculari si impune corectie chirurgicala ulterioara.

Care sunt alernativele terapeutice?

Daca este necesara imbunatatirea texturii pielii pleoapei, se pot efectua proceduri LASER in acelasi timp sau dupa interventia chirurgicala.

Uneori, daca excesul cutanat nu este foarte important, si nu exista grasime in exces, procedurile nechirurgicale (LASER, radiofrecventa) sunt suficiente pentru a determina contractia pielii si disparitia excesului cutanat.

Problemele asociate de la nivelul regiunii perioculare pot beneficia de tratamente complementare: laser, peeling, injectare de grasime sau alte substante de umplere, injectare de toxina botulinica.