Operatie estetica - Body lift

Chirurgie estetica - Body lift

Chirurgie estetica – Body lift

Body lifting-ul sau Liftingul corporal este o metodă nouă care combină mai multe tehnici pentru a remodela şi tonifia organismul – abdomenul, coapsele, fesele, spatele. In cele ce urmează incerc să vă dau toate informaţiile despre body lifting – liftingul corporal!

Face liftingul, de asemenea, cunoscut sub numele de procedura de lifting facial este deja o interventie extrem de populara. Mulţi apelează la această procedură atunci când faţa numai arată bine, ca urmare a pierderii tonusului muscular şi a pielii căzute. Dar cum putem proceda atunci cand întregul corp isi pierde tonusul muscular? Ce se poate face pentru abdomenul, fesele şi coapsele căzute? Răspunsul este o operaţie de body lifting (liftingul corporal), o procedură ce are drept scop remodelarea corpului care suferă din cauza pielii in exces şi a pierderii tonusului muscular.

Body liftingul – Liftingul corporal, de asemenea cunoscut ca si lower body lift (liftingul părţii inferioare a corpului) este o metodă relativ nouă în Romania, ce combină mai multe tehnici existente, adaptate fiecarui pacient in parte. Operatia estetica de body lifting (liftingul corpului), de obicei, implică îndepărtarea si remodelarea pielii şi tesuturilor in exces dar presupune si intarirea muşchilor de la nivelul stomacului, spatelui, feselor. Interventia poate fi una mai indelungata sau rezultatul dorit de pacient poate fi atins printr-o serie de operaţii.

Body lifting – Liftingul corporal – cui îi este adresat?

Body liftingul – Liftingul corporal este adresat în primul rând persoanelor care au reuşit să scape de mai multe kilograme nedorite dar au rămas la sfârşitul procesului de slăbire cu piele în exces care nu se poate contracta la dimensiunile noului aspect al organismului. Procedura (operatia estetica) este recomandata doar după ce pacientul a ajuns la greutatea dorită, deoarece in cazul in care pacientul va slabi suplimentar se va confrunta din nou cu aceasta problema.

Trebuie reţinut că interventia de body lifting ar trebui să rezolve doar problema excesului de piele şi nu este destinată persoanelor obeze, care isi doresc sa scada in greutate.

Liftingul corporal poate fi un tratament complementar, care să urmeze unei scaderi în greutate rapide si masive din urma unei intervenţii chirurgicale de tip bariatric – balon gastric, etc..
Liftingul corporal va elimina astfel pielea in exces din zone precum: abdomen, spate, fese şi coapse, iar alte regiuni ale corpului cu probleme precum braţe, faţă şi piept, vor necesita interventii suplimentare.

Inafara situatiei anterior mentionate, persoanele care şi-a pierdut elasticitatea si tonicitatea pielii din alte motive, în special genetice sau ivite odata cu inaintarea in vârstă, pot apela, de asemenea, la o intervenţie chirurgicală de lifting corporal. În aceste cazuri pielea vizibil in exces va fi eliminata, iar corpul va capata un aspect mai tânăr cu o piele mai întinsă.


Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea buzelorRemodelarea chirurgicala a buzelor

Femeile au fost preocupate de aspectul buzelor din cele mai vechi timpuri, si ca urmare au folosit diferite materiale sau proceduri pentru a modifica aspectul buzelor, de obicei cu intentia de a le mari volumul.

Augmentarea (marirea) buzelor  reprezinta procedura estetica de remodelare si/sau marire a volumului acestora, cu scopul imbunatatirii formei si aspectului acestei regiuni. Este foarte important ca proportiile buzelor sa fie in echilibru cu nasul, dantura si structurile faciale inconjuratoare

Remodelarea buzelor este indicata cand exista:

✓   asimetria buzelor, congenitala  sau survenita dupa traumatisme sau indepartarea unor tumori

✓   dezvoltarea insuficienta (hipotrofia  congenitala)

✓   pierderea de volum datorata inaintarii in varsta

Ce voi evalua inainte de procedura?

Forma si volumul buzelor, aspectul “arcului lui Cupidon”, simetria

  • relatia dintre buze si scheletul osos subiacent (insuficienta dezvoltare sau proemineta maxilarului sau mandibulei)  precum si dintre buze si nas
  • ocluzia dentara
  • lungimea buzei superioare (apreciata prin gradul de vizualizare a arcadelor dentare in timpul zambetului: in cazul buzelor lungi, dintii nu se vad, in timp ce in cazul buzelor scurte, dintii se dezgolesc prea tare)
  • asteptarile pacientului, care trebuie sa fie realiste
  • profilul psihologic al pacientului
  • obtinerea de fotografii digitale preoperatorii

Cine poate beneficia de proceduri de remodelare a buzelor?

✓     orice persoana sanatoasa care doreste imbunatatirea aspectului buzelor (obtinerea unor buze mai pline, mai carnoase, simetrice, cu un contur mai bine definit)

Contraindicatii:

✓     pacientii cu afectiuni cronice severe (hipertensiune arteriala, diabet zaharat, etc)

✓     infectii acute la nivelul fetei

✓     herpes zoster peribucal

✓     alergii severe, afectiuni autoimune.

Care sunt tipurile de proceduri de remodelare a buzelor?

Tratament noninvaziv:

  • presupune aplicarea unor creme sau balsamuri (care contin extract de ardei iute) pot determina marirea temporara a volumului buzelor, datorita producerii unei inflamatii locale. Efectul de marire este minim si persista putin timp.

Tratament miniinvaziv injectabil

  • presupune injectarea de substante de umplere (fillere), care pot fi temporare (rezorbabile) sau permanente (nerezorbabile) cele mai frecvent utilizate fillere sunt acidul hialuronic, colagenul si grasimea autologa
  • este simplu, rapid,  repetitiv, cu rezultat predictibil si de aceea este cel mai des folosit tratament de marire a buzelor

Tratamentul chirurgical in remodelarea si imbunatatirea aspectului buzelor

Introducerea unor implanturi permanente, alcatuite fie din substante sintetice, fie din produse biologice (care pot fi la randul lor obtinute de la alte organisme si prelucrate in laborator, sau autologe- obtinute la propriul organism)

Implanturile sintetice (alcatuite din gore-tex, silicon, tetrafluoretilen) sunt fabricate sub forma unor cordoane cu diametre de 3-5 mm, care se implanteaza lin grosimea buzelor, conferind volum acestora.

Materialele biologice allogene sunt tesuturi de la alte organisme, prelucrate in laborator (matrice dermica decelularizata, submucoasa porcina) si care introduse la nivelul buzelor maresc volumul acestora si se integreaza prin invadarea lor de catre vasele de sange locale. Astfel, rezultatul este permanent si nu necesita sacrificarea de tesut propriu; au dezavantajul unui pret ridicat.

Materialele biologice autologe (derm,  tendon, fascie, grasime, etc) sunt tesuturi recoltate de la pacient, care sunt apoi modelate si implantate la nivelul buzelor. Tesutul transpantat va deveni viabil datorita vaselor de sange locale. Grasimea proprie (autologa) este cel mai folosit material autolog; are avantajul ca in urma injectarii in buze ofera un  rezultat de lunga durata sau de cele mai multe ori permanent, intrucat aproximativ 40- 70% din tesutul adipos persista dupa transplantare.

Interventii chirurgicale plastice de remodelare a buzelor:

  • scurtarea inaltimii buzei superioare (lifting al buzei) in cazul buzelor lungi, care acopera prea mult arcada dentara
  • procedee de avansare a mucoasei bucale, pentru a imprumuta tesut din interiorul cavitatii bucale, in cazul buzelor prea subtiri

Detalii postoperatorii:

  • dupa operatie sau injectare se aplica cateva zile pe buze un unguent antibiotic
  • se aplica gheata sau comprese reci pe buze in primele 24 ore
  • pacienta va dormi cu capul putin ridicat (pe 2 perne)
  • pacientei i se va recomanda tratament antiinflamator
  • in cazul procedurilor chirurgicale, se recomanda clatirea periodica a gurii cu solutii bucale antiseptice
  • firele vor fi indepartate dupa 7 zile
  • aproximativ o saptamana se vor evita alimentele fierbinti sau solide, miscarile exagerate ale buzelor (rasul, muscatul din alimente, vorbitul excesiv), dusurile fierbinti si efortul  fizic intens.
  • in cazul procedurilor de marirea a buzelor prin injectarea anumitor substante, pentru a uniformiza stratul de substanta din buze se indica efectuarea unui masaj sustinut cateva zile.

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala este o procedură foarte comună şi eficientă, utilizată pentru a reduce sau a schimba înfăţişarea sau volumul feţei şi al gâtului. Zonele de intervenţie cele mai frecvente sunt: sub bărbie, obraji şi maxilar, faţa şi spatele gâtului.

Cel mai des, obiectivul liposculpturii este de a reduce bărbia dublă sau triplă. Această procedură este una simplă şi are, de cele mai multe ori, rezultate excelente. Este realizată des în combinaţie cu augmentarea bărbiei.

Zona obrajilor este o zonă delicată a corpului pentru a realiza liposculptura. Dacă se îndepărtează prea multă grăsime, obrajii vor căpăta cu timpul un aspect căzut. Dacă se îndepărtează prea puţină grăsime, atunci nu se va obţine o îmbunătăţire observabilă. Mai mult, dacă liposucţia nu este efectuată de un chirurg profesionist şi experimentat, poate avea un rezultat neechilibrat sau pielea poate prezenta asperităţi.

Îndepărtarea ţesutului gras din partea frontală, laterală şi din spatele gâtului este în mod normal foarte eficientă pentru a reduce aspectul de gât gros.

Riscurile operaţiei de liposculptură:

✓ Piele cu asperităţi

✓ Obraji căzuţi

✓ Aspect de piele îmbătrânită

Deşi riscurile operaţiei nu pot fi ignorate, şansele de complicaţii sau rezulate nedorite pot fi minimizate printr-o tehnică bună. Obrajii căzuţi şi pielea îmbătrânită pot fi prevenite dacă liposculptura nu este efectuată prea agresiv. Lăsând grăsime în obraji şi zona feţei, se conferă pielii un aspect tânăr şi vibrant. Secretul este moderaţia şi o tehnică bună. Plasarea strategică a implantelor de obraji poate, de asemenea, să ajute.

Câteodată, un lifting al feţei poate fi efectuat împreună cu operaţia de liposculptură. Această procedură va aduce rezultate bune pe termen scurt, dar, în timp, din cauza procesului de îmbătrânire, pielea va căpăta un aspect îmbătrânit şi întins. Acest lucru se întâmplă deoarece este îndepărtată prea multă găsime de sub piele. Cu fiecare lifting facial, pielea va avea din ce în ce mai puţină grăsime. A extrage şi mai multă grăsime cu ajutorul liposculpturii este o reţetă care poate aduce rezultate dezastruoase. Din nou, cheia succesului stă în echilibrul şi arta cu care chirurgii Zetta vor găsi impreună cu dvs. cele mai bune soluţii.

Alte riscurile poteţiale includ: infecţia, hemoragia, afectarea nervilor, diformitatea obrajilor, necesitatea unei operaţii de corectare.

Recuperarea dupa operatia de liposculptura faciala

După operaţie, zona în care s-a intervenit chirurgical va fi tumefiată şi vor apărea hematoame. Faţa poate avea un aspect umflat după operaţie, dar tumefierea se va retrage în timp. De asemenea, pot exista scurgeri (drenaj) din zonele de incizie, dar şi acestea se vor retrage pe măsură ce rana se vindecă şi se închide.


Operatia de lifting facial

Operatia de lifting facial

chirurgia estetica si reconstructiva a fetei

Operatia de lifting facial

Efectele trecerii timpului la nivel facial se manifesta prin pierderea elasticitatii si tonicitatii pielii, adancirea santurilor din jurul gurii aparitia ridurilor si a laxitatii (lasarii) tesuturilor, scaderea volumului pometilor datorita resorbtiei grasimii si a scheletului, coborarea pozitiei sprancenelor si a colturilor gurii.
Liftingul facial este procedura chirurgicala care se adreseaza tuturor acestor semne ale imbatranirii.

Care este scopul operatiei de lifting facial?

Liftingul facial urmareste reintinerirea fetei prin inlaturarea excesului de piele de la nivelul fetei si gatului, atenuarea ridurilor si repozitionarea structurilor faciale profunde. Operatia se adreseaza treimii medii si inferioare a fetei: daca exista ptoza sprancenelor sau a pielii pleoapelor, atunci se pot asocia operatii adresate acestor structuri: liftingul de sprancene si/sau blefaroplastia.

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii chirurgul va urmari urmatoarele aspecte:

✓ va evalua caliatea pielii, precum si gradul de laxitate a acesteia (cat este de cazuta pielea), pozitia sprancenelor si a colturilor gurii
✓ va observa eventualele asimetrii faciale
✓ va efectua fotografii digitale
✓ va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, EKG) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
✓ va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Cand este indicata operatia de lifting facial?

Liftingul facial este o operatie strict individualizata, si ca urmare nu se poate practica pentru a satisface dorintele altcuiva sau pentru a copia o imagine ideala. Chirurgul platician, tinand cont de dorintele si asteptarile pacientei, va stabili care este cea mai indicate procedura de reintinerire faciala
Este indicata atunci cand:
– exista o laxitate cutanata medie-severa
– starea de sanatate este buna
– asteptarile pacientei sunt realiste
– proeminetele osoase ale fetei nu sunt foarte evidente

Care sunt contraindicatiile operatiei?

– pacienti cu asteptari nerealiste
– fumatori
– pacienti cu boli vasculare (vasculite), tulburari de coagulare, diabet sau alte boli care incetinesc vindecarea
– pacientii predispusi la formarea de cicatrici hipertrofice sau cheloide
– in prezenta bolilor grave, care contraindica anestezia generala

Cum se desfasoara operatia?

Liftingul facial se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala cu sedare asociata. Operatia dureaza in medie 3-4 ore.

Exista o multitudine de proceduri chirurgicale de lifting facial, diferentiate in functie de marimea si localizarea inciziilor, precum si in functie de modalitatea de indepartare a excesului de piele si de ridicare a tesuturilor profunde lasate.

In general incizia incepe in regiunea temporala (este plasata fie in pielea paroasa a scalpului, fie la limita de insertie a parului), coboara prin fata urechii, ocoleste lobulul si se termina in scalpul din spatele urechii. Tehnicile moderne folosesc uneori o cicatrice scurta (Short scar lifting sau mini-lifting), care depaseste doar putin portiunea superioara a urechii. Se ridica lamboul cutanat de la nivelul unei hemifete, se identifica planul muscular (SMAS- sistemul musculo-aponevrotic superficial) care se ascensioneaza fie prin plicaturare, fie prin disectie si ancorare intr-o pozitie ascendenta, apoi se intinde lamboul cutanat dupa un vector ascendent, se indeparteaza pielea in exces si se sutureaza inciziile. Se procedeaza similar si la nivelul hemifetei controlaterale. Daca este necesar, se poate practica lipoaspiratie la nivelul gatului, sub barbie sau la nivel facial.

Evolutie postoperatorie:

La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips. Ele vor necesita o ingrijire minima pana la indepartarea firelor de sutura, la 7 zile dupa operatie. Uneori este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24-48 ore, prin care se vor evacua fluidele in exces de la nivelul zonei operate.

Liftingul facial determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita. Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacienta intinsa pe spate), cu capul usor ridicat.

Dupa operatie se recomanda purtarea timp de 1-2 saptamani (initial non-stop si apoi cca 12 ore/zi) a unei benzi faciale elastica si compresiva. Expunerea la soare si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invazive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

– sangerarea, daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei sau pentru indepartarea unui hematom
– echimozele ( vanataile) pot persista aproz 2 saptamani, iar edemul (umflarea tesuturilor) dispare uneori dupa 6 saptamani,
– infectia este extrem de rara, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
– necroza pielii este posibila mai ales in zonele in care sutura este in tensiune; este mai frecventa la fumatori, de accea este obligatorie renuntarea la fumat cu min 2 saptamani inaintea operatiei
– tulburarile de sensibilitate dispar de obicei in cateva saptamani de la operatie
– lezarea nervului facial, urmata de asimetrie faciala si imposibilitatea efectuarii anumitor miscari cu musculatura faciala
– absenta parului in zonele cicatriciale plasate in scalp
– formarea de cicatrici vicioase, hipertrofice, mai ales in zonele in care a existat necroza, infectie sau sutura in tensiune.

Care sunt procedeele moderne?

In ultimul timp au aparut tehnici moderne de lifting facial, care limiteaza agresiunea chirurgicala asupra tesuturilor si determina o recuperare rapida. De asemenea, pentru obtinerea unui rezultat cat mai natural si mai armonis, este indicat uneori sa se asocieze liftingului si alte interventii chirurgicale faciale (injectare de grasime autologa, remodelarea pleoapelor, lifting al sprancenelor), precum si tehnici miniminvazive sau neinvazive (injectare de substante de umplere, terapii LASER, radiofrecventa, ultrasunete, etc)

Midface lifting (liftingul etajului mijlociu al fetei) este o varietate de lifting facial, in care inciziile sunt plasate la nivelul pleoapelor inferioare (de altfel, procedura se combina de multe ori cu o blefaroplastie inferioara), fiind ridicate si ancorate intr-o pozitie ascendenta tesuturile profunde ale obrajilor, redefinindu-se astfel pometii si aplatizand santurile nazo-geniene.


Otoplastia - Remodelare a urechilor

Otoplastia

Otoplastia – operatia estetica de remodelare a urechilor

Otoplastia este operatia de chirurgie estetica pentru remodelare a urechilor, conferindu-le un aspect cat mai natural si o pozitie anatomica fireasca.

Scopul operatiei de otoplastie

– imbunatatirea formei si proportiilor urechilor
– corectarea pozitiei acestora.

Operatia de otoplastie urmareste:

✓ micsorarea unghiului format de planul urechilor cu planul capului (apropierea de cap a urechilor)
✓ modelarea antehelixului (crearea curburii cartilajului din partea superioara a urechii)
✓ reducerea dimensiunilor conchai (micsorarea depresiunii cartilaginoase din mijlocul urechii)
✓ micsorarea sau modelarea lobulului
✓ corectarea anumitor malformatii congenitale
✓ remodelarea urechilor dupatraumatisme/ indepartarea unor formatiuni tumorale

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

– investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientului (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali (Ag Hbs, anticorpi antiVHC)

Investigatii imagistice nu sunt necesare de obicei

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
→ Se vor evalua forma si dimensiunile urechilor in relatie cu celelalte elemente ale fetei si cu proportiile ideale
→ Se va evalua unghiul format de urechi cu planul capului (ideal e de maxim 350)
→ Se vor observa eventualele asimetrii legate de dimensiuni, forma si pozitia urechilor
→ Se va evalua conturul helixului precum si gradul de rulare al antehelixului. Una dintre cele mai commune diformitati este lipsa dezvoltarii antehelixului sau insuficienta incurbare a acestuia in acest caz urechea parand mai mare si mai lateralizata.
→ Se vor evalua pozitia si dimensiunile conchai. O concha excesiv dezvoltata va determina lateralizarea urechii, chiar daca celelalte elemente ale urechii sunt normal dezvoltate.
→ Se vor observa pozitia si dimensiunile lobulului, intrucat necorectarea unui lobul proeminent va compromite rezultatul postoperator
→ Se vor efectua fotografii si masuratori referitoare la dimensiunile actuale ale urechilor,
→ Se va evalua starea de sanatate a pacientului si vor obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand se va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
→ Se va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei

Indicatii:

– urechile departate cu mai mult de 2 cm fata de planul capului sau unghiul format de planul urechilor cu planul scaplpului temporal este mai mare de 350.
– pacientul are varsta de peste 5 ani,
– starea de sanatate este buna
– asteptarile pacientului sau ale familiei sunt realiste

Contraindicatiile:

– asteptarile nerealiste ale pacientului sau ale membrilor familiei
– varsata sub 5 ani
– pacientii care nu tolereaza ingrijirile postoperatorii si purtarea indelungata a unei banderole compresive
– copiii care refuza operatia, in ciuda faptului ca parintii doresc acest lucru
– pacienti avand predispozitie la formarea de cicatrici cheloide

Cum se desfasoara operatia?

– Otoplastia la copii se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala asociata cu sedare intravenoasa; la adult este suficienta doar anestezia locala.
– operatia dureaza in medie 1-2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Remodelarea pavilionului auricular presupune o incizie in spatele urechii, asigurandu-se accesul la nivelul cartilajului. Fiecare anomalie cartilaginoasa beneficiaza de tratament specific (indepartarea unui fragment cartilaginos de la nivelul conchai, remodelarea antehelixului prin incizii si suturi la nivelul cartilajului pentru a crea incurbarea dorita, corectia protruziei lobulului prin indepartarea excesului de piele sau prin excizia unui fragment cartilaginos situat superior de lobul).
– La finalul operatiei, dupa ce au fost obtinute modificarile dorite ale formei si pozitiei urechilor, se indeparteaza excesul de piele din spatele urechii si se cos inciziile.
– In cazul diformitatilor usoare, operatia poate presupune practicarea unor microincizii de 1-2 mm, prin intermediul carora se plaseaza firele de sutura care remodeleaza cartilajul auricular
– Spitalizarea dureaza in general cateva ore sau o zi ( in mod exceptional)

Evolutie postoperatorie in cazul operatiei de otoplastie

– La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips. Ele vor necesita o ingrijire minima (tamponare cu betadine si aplicarea unui unguent antibiotic) pana la indepartarea firelor de sutura,
– Postoperator urechile vor fi acoperite de un bandaj compresiv, care are rol in mentinerea pozitiei pavilioanelor auriculare si in prevenirea sangerarii.
– Otoplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita.
– Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul usor ridicat. Dupa operatie urechile pot fi umflate si usor vinetii, fenomene care dispar in aproximativ doua saptamani.
– Firele vor fi indepartate la 7-10 zile dupa operatie
– Banderola elastica va fi purtata 1-2 luni postoperator.
– Expunerea cicatricelor la soare, purtarea ochelarilor si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile otoplastiei:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale:

1. sangerarea sau formarea unui hematom pot impune reinterventie pentru hemostaza sau evacuarea colectiei de sange.
2. infectia necesita drenajul colectiei purulente si administrarea de antibiotic
3. corectia incompleta a diformitatilor se datoreaza in principal nerecunoasterii inainte de operatie a tuturor anomaliilor prezente. Corectarea doar a portiunii mijlocii a urechii, fara a se modela si portiunile superioara si inferioara confera pavilionului auricular un aspect inestetic, “in receptor de telefon”
4. hipercorectia urechilor poate duce la alipirea prea pronuntata a acestora de cap, cu desfiintarea santului retroauricular
5. desfacerea suturii (dehiscenta) apare datorita unei excizii prea agresive a excesului de piele.
6. formarea de cicatrici vicioase, hipertrofice sau cheloide
7. reaparitia diformitatilor, datorita desprinderii firelor de sutura de pe cartilaj


Chirurgia nasului - Rinoplastia (rinoplastie)

Rinoplastia - Tratamentul rinoplastiei

Rinoplastia – Operatia de remodelare a nasului

Rinoplastia (operatia estetica la nas) reprezinta procedura chirurgicala de remodelare a nasului (a carui forma este alterata ereditar, posttraumatic sau dupa operatii anterioare).

Scopul operatiei

  • imbunatatirea aspectului si proportiilor nasului
  • imbunatatirea respiratiei (atunci cand exista obstructie nazala datorata anomaliilor structurale ale piramidei nazale).

Rinoplastia estetica urmareste:

✓ reducerea dimensiunilor nasului

✓ indepartarea cocoasei si obtinerea unui dors drept sau usor concav

✓ ingustarea unui varf lat sau bulbos sau rotunjirea unui varf ascutit

✓ ridicarea varfului nasului

✓ ingustarea unor nari prea largiindepartarea asimetriilor si a deviatiilor

Rinoplastia reconstructiva urmareste:

– corectarea unor malformatii congenitale ale nasului
– corectarea unor deformari posttraumatice
– remodelarea nasului dupa indepartarea unor formatiuni tumorale

Rinoplastia poate sa asocieze proceduri ORL de inlaturare a obstructiei nazale (ex. corectia deviatiei de sept nazal).

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

De obicei sunt necesare doar investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientului (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare: APTT, PT, INR, markeri virali -Ag Hbs, anticorpi antiVHC-)

Investigatii imagistice

  • radiografia masivului facial.
  • CT sau RMN – doar in cazul unei alterari importante a formei piramidei nazale sau in cazul obstructiei nazale asociate

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
– Se vor evalua forma si dimensiunile nasului in relatie cu celelalte elemente ale fetei si cu proportiile ideale
– Se va evalua unghiul format de nas cu buza superioara,
– Se va observa simetria narilor si pozitia peretelui despartitor dintre acestea (septul nazal), precum si eventualele tulburari respiratorii.
– Se va evalua calitatea pielii de la nivelul piramidei nazale,
– Se vor efectua fotografii si masuratori referitoare la dimensiunile actuale ale nasului,
– Se va evalua starea de sanatate a pacientului si se vor obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand se vor recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice, consult ORL) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
– Se va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Indicatii:

– Pacientul a ajuns la varsta adulta (peste 18 ani) iar elementele fetei si-au desavarsit cresterea
– Starea de sanatate este buna
– Asteptarile pacientului sunt realiste

Contraindicatii:

– Pacienti cu varsta sub 18 ani
– Prezenta bolilor cronice grave sau decompensate
– Prezenta unei afectiuni acute respiratorii, pana la vindecarea acesteia

Cum se desfasoara operatia ?

– Rinoplastia se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala asociata cu sedare intravenoasa.
– Operatia dureaza in medie 1-2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Inciziile pot fi practicate in interiorul nasului -tehnica inchisa- sau la nivelul columelei (puntea de piele care separa cele doua nari) – tehnica deschisa-
– Remodelarea nasului presupune fie reducerea anumitor structuri ale acestuia, fie augmentarea lor prin adaugarea de grefoane cartilaginoase sau osoase
– Deviatia septului nazal se corecteaza in acelasi timp operator

In anumite situatii nu este posibil sa se obtina rezultatele dorite doar intr-un singur timp operator. Uneori se impun corectii minore ulterioare, pentru a obtine aspectul estetic final.

Evolutia postoperatorie:

– La finalul operatiei inciziile vor fi saturate
– Postoperator oasele si cartilajele vor fi sustinute cu ajutorul unei atele ce se aplica pe fata externa a piramidei nazale.
– In fosele nazale se vor introduce niste tampoane , care vor fi mentinute 24-48 ore
– Rinoplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
– Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul ridicat. Vor fi aplicate comprese reci la nivelul ochilor si fruntii, pentru a impiedica aparitia echimozelor (vanatailor) si umflarea nasului (edemul).
– Atela va fi indepartata la 14 zile postoperator
– Rezultatul precoce al rinoplastiei va putea fi apreciat la 2-3 saptamani dupa operatie. In urmatoarele 3-6 luni se remarca imbunatatirea progresiva a formei si conturului nazal si disparitia edemului.
– Expunerea la soare, purtarea ochelarilor si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile rinoplastiei:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

  1. sangerarea, de obicei este oprita prin tamponament nazal, dar daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei
  2.  Infectia este exceptonala, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
  3. Tulburari de sensibilitate la nivelul nasului, de obicei dispar in cateva luni
  4. Obstructie nazala, posibila in primele luni datorita tumefactiei (umflarii) mucoasei nazale
  5. Perforatia septului nazal, complicatie rara si care impune corectarea chirurgicala ulterioara
  6. Neregularitati de contur, asimetriile pot impune un retus ulterior
  7. Cicatrici hipertrofice sau vicioase

Blefaroplastia - Chirurgia pleoapelor

BlefaroplastiaBlefaroplastia sau chirurgia pleoapelor

Blefaroplastia sau operatia de corectie a pleoapelor cazute, este principala procedura chirurgicala de reintinerire a regiunii orbitale si de inlaturare a aspectului obosit al privirii.

Cum sunt alcatuite pleoapele?

Pleoapele sunt acoperite de piele fina si subtire, care in timp dobandeste un aspect creponat. Sub tegument se afla musculatura orbiculara, care contribuie la miscarile pleoapelor. In straturile profunde se gaseste grasimea, care daca este in exces sau aluneca spre straturile superioare formeaza pungi. Pleoapele sunt structuri mobile, cand pleoapa superioara este deschisa, aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris; daca este ptozata (cazuta) acopera o suprafata mai mare a acestuia.

Care sunt cauzele ptozei palpebrale?

Odata cu inaintarea in varsta aproape toate persoanele dezvolta un exces de piele la nivelul pleoapelor superioare si inferioare. Acest lucru se intampla deoarece in timp benzile fibroase care ataseaza pielea de muschiul ridicator al pleoapei slabesc si nu mai reusesc sa creeze acel sant dinamic de la nivelul pleoapei superioare. In plus, se produce ptoza (alunecarea si bombarea) grasimii si a glandei lacrimale, accentuand aspectul de pleoapa superioara grea, plina.

Care este scopul operatiei de blefaroplastie?

Blefaroplastia urmareste imbunatatirea aspectului pleoapelor, prin indepartarea exesului de piele, a pungilor de grasime si modelarea muschiului hipertrofiat sau lax. Acaeasta operatie nu poate trata exoftalmia (globii oculari prea proeminenti), pleoapele umflate sau discromiile ( cearcanele hiperpigmentate de sub ochi). Procedura se poate practica doar la nivelul pleoapelor superioare, in acest caz purtand denumirea de blefaroplastie superioara sau doar la nivelul pleoapelor inferioare, fiind denumita blefaroplastie inferioara. Este foarte importanta recunoasterea fiecarui element care contribuie la aspectul obosit al regiunii perioculare, pentru a-l rezolva chirurgical corect. Aceasta operatie nu are niciun efect advers asupra vazului. Ca si in cazul oricarei operatii estetice, este foarte important sa fie cunoscute schimbarile dorite de pacient, iar asteptarile acestuia sa fie in concordanta cu posibilitatile chirurgicale de modelare a regiunii perioculare.

Blefaroplastia – Cand este indicata operatia de blefaroplastie?

Blefaroplastia este o operatie strict individualizata, si ca urmare nu se poate practica pentru a satisface dorintele altcuiva sau pentru a copia o imagine ideala. In majoritatea cazurilor blefaroplastia nu are indicatii medicale, fiind efectuata doar in scop estetic.

Blefaroplastia – Chirurgia estetica a pleoapelor este indicata atunci cand:

✓ starea de sanatate este buna

✓ pacientul doreste sa-si imbunatateasca aspectul zonei perioculare iar asteptarile acestuia sunt realiste

✓ pielea cazuta de la nivelul pleoapei superioare ingusteaza campul vizual.

Blefaroplastia – Care sunt contraindicatiile?

Blefaroplastia este considerata o interventie miniinvaziva, ce poate fi efectuata sub anestezie locala si ca urmare nu are contraindicatii relative sau absolute.

Totusi, poate fi contraindicata in urmatoarele situatii:

– in cazul pacientilor cu asteptari nerealiste
– in cazul pacientilor cu afectiuni endocrine sau cu alte afectiuni medicale care pot determina “pungi” sub ochi
– in situatia pacientilor cu “sindromul ochiului uscat”, care trebuie indrumati initial spre un oftalmolog
– asocierea unor boli grave poate impune amanarea interventiei.

Detalii preoperatorii

Pe parcursul consultului preoperator, chirurgul:

  • va identifica problemele si dorintele pacientului
  • va evalua din punct de vedere anatomic pleoapele:
  1. pielea pleoapei – evaluarea texturii, a excesului cutanat, prezenta formatiunilor tumorale sau a hiperpigmentarilor
  2. musculatura orbiculara – prezenta ticurilor, punerea in evidenta a santului palpebral; evaluarea inchiderii pleoapelor
  3. grasimea – daca formeaza “pungi”, daca este prezenta in exces
  4. mobilitatea pleoapei superioare – cand este deschisa aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris;
  5. pozitia unghiului extern al ochiului- daca este cazut se poate practica o epicantoplastie (ridicarea colturilor ochilor) sau o epicantopexie (fixarea colturilor ochilor)

✓ va evalua acuitatea vizuala si marimea campului vizual
✓ va evalua posibilele cauze medicale care determina modificari ale regiunii perioculare: hiper sau hipotiroidism, disfunctie renala, cardiaca sau hepatica, boli de colagen
✓ va stabili cauza ptozei (spranceana cazuta, lasarea pleoapei sau a glandei lacrimale, bombarea grasimii, alte probleme) si a solutiei chirurgicale corecte
✓ va evalua pozitia sprancenei si va stabili pozitia optima a acesteia, pentru o eventuala fixare
✓ va identifica prezenta ridurilor de la colturile ochilor (“laba gastei”), riduri care nu vor fi corectate prin blefaroplastie
✓ va pune in evidenta o eventuala exoftalmie (bombarea globilor oculari) si va investiga cauzele acesteia
✓ va stabili latimea exacta a pleoapei superioare si pielea care va fi rezecata
✓ se stabileste pozitia glandei lacrimale
✓ va efectua fotografii si masuratori ale regiunii orbitale
✓ va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand, medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice, eventual consult oftalmologic si endocrinologic) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
✓ va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare pentru operatia de blefaroplastie?

  • Analize de sange -de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina (inclusiv timpii de coagulare), care sa ateste statusul biologic al pacientului
  • Investigatii imagistice (Radiografie, CT, RMN) nu sunt necesare, exceptand situatiile in care se remarca asimetrii ale orbitelor
  • Investigatii oftalmologice- evaluarea acuitatii vizuale, a campului vizual si testul Schrimmer

Blefaroplastia – Cum decurge operatia?

Blefaroplastia se practica in general sub anestezie locala, eventual asociata cu sedare intravenoasa. Operatia dureaza in medie 2- 3 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun. In ultimii ani in tot mai mica masura este indicata rezectia agresiva a excesului de piele si a grasimii, fiind folosite tehnici in care se pune accent pe reconstructia santului palpebral si pe redistribuirea locala a grasimii (de exemplu, pentru a umple santurile lacrimale adancite).

Blefaroplastia superioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de la nivelul pleoapei superioare prin practicarea unei incizii in santul palpebral (in pliul format de pleoapa superioara).

Se infiltreaza regiunea cu solutie anestezica si se excizeaza excesul de piele, se incizeaza muschiul orbicular si se pune in evidenta grasimea situata in plan profund, se rezeca sau se redistribuie excesul de grasime de la acest nivel. Daca este necesar se practica epicantopexie, adica fixarea coltului extern al ochiului, pentru a obtine un aspect armonios al regiunii. La finalul operatiei inciziile se sutureaza si se aplica pe plagi un unguent antibiotic si comprese reci.`

Blefaroplastia inferioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de sub ochi (prin intermediul blefaroplastiei clasice, transcutanate, cu incizii la exteriorul pleoapei inferioare), fie indepartarea doar a grasimii (prin intermediul blefaroplastiei transconjunctivale cu incizii prin interiorul pleoapei).

Asocierea blefaroplastiei transconjunctivala cu proceduri nechirurgicale de intinerire a pielii de sub ochi ( peeling chimic, LASER, radiofrecventa, etc.) permite obtinerea unor rezultate foarte bune si fara cicatrici vizibile.

In cazul blefaroplastiei clasice se infiltreaza pleoapa inferioara cu o solutie anestezica si se practica incizia la exteriorul pleoapei, la cca 2 mm sub marginea cu gene, continuandu-se extern la nivelul unui rid. Se diseca in plan subcutanat, sau submuscular pana la nivelul marginii orbitale. Se patrunde in planul profund, se identifica excesul de grasime de la acest nivel si se excizeaza sau se translateaza intr-o regiune vecina.
Se indeparteaza sau se plicatureaza excesul de muschi orbicular si se ataseaza la marginea orbitala laterala. Se ridica tesuturile de la nivelul obrajilor si se suspenda la marginea orbitala sau la fascia temporala. Se excizeaza excesul de piele si se sutureaza incizia.
Operatia transconjunctivala presupune o incizie prin interiorul pleoapei inferioare, prin intermediul careia se pot remodela toate structurile descrise anterior, exceptand excesul de piele.

Care este evolutia postoperatorie?

Dupa operatie pleoapele vor fi umflate si pot aparea echimoze (vanatai) care dispar in aproximativ 2 saptamani.

Blefaroplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita. Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul usor ridicat. Vor fi aplicate comprese reci la nivelul ochilor, pentru a impiedica aparitia echimozelor (vanatailor) si a edemului. De asemenea se aplica picaturi oculare pentru a lubrifia regiunea oculara.

Firele de sutura vor fi indepartate dupa 4-5 zile. Postoperator se va evita expunerea cicatricilor la soare si efortul fizic intens.
Care sunt complicatiile blefaroplastiei ?

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invazive si includ in principal anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale sunt reprezentate de:

– sangerarea- de obicei este stapanita prin mijloace locale (compresiune, aplicatii reci). Daca insa este vorba de o sangerere postoperatorie importanta, se poate impune reinterventia pentru hemostaza.
– leziunile corneei (invelisul transparent care acopera la suprafata globul ocular) sunt rare si se trateaza prin aplicarea de unguente oftalmologice
– malpozitia santul palpebral (acesta este plasat prea inalt sau prea jos)
– excizia excesiva a pielii cu aparitia lagoftalmiei (globul ocular este prea dezgolit de piele)
– infectiile, granuloamele de fir, sangerarile importante sunt rare si impun masuri specifice.
– pierderea partiala sau totala a vederii este cea mai grava complicatie care poate aparea. Este extrem de rara si este datorata hemoragiei retrobulbare, care reprezinta o urgenta care impune reinterventia pentru a evacua cheagurile si a opri sangerarea.
– diplopia (vederea dubla) este de obicei temporara si se datoreaza edemului sau unui hematom. Diplopia permanenta este determinata de lezarea unor muschi oculari si impune corectie chirurgicala ulterioara.

Care sunt alernativele terapeutice?

Daca este necesara imbunatatirea texturii pielii pleoapei, se pot efectua proceduri LASER in acelasi timp sau dupa interventia chirurgicala.

Uneori, daca excesul cutanat nu este foarte important, si nu exista grasime in exces, procedurile nechirurgicale (LASER, radiofrecventa) sunt suficiente pentru a determina contractia pielii si disparitia excesului cutanat.

Problemele asociate de la nivelul regiunii perioculare pot beneficia de tratamente complementare: laser, peeling, injectare de grasime sau alte substante de umplere, injectare de toxina botulinica.


Blog

Chirurgie estetica | Operatie estetica

Chirurgie estetica si reparatorie. Chirurgie plastica si reconstructiva

Fascinaţia pentru frumuseţea exterioară a fost intotdeauna o borna importanta a interatiunii umane. Azi aceasta devine din ce în ce mai puternică, imaginea perfectă fiind promovată prin intermediul tuturor canalelor media. Cariera perfectă, familia perfectă, statutul social şi o încredere în sine – toate acestea gravitează în jurul ideii de chip şi contur corporal cât mai apropiate de perfecţiune. A obtine imaginea pe care ti-o doresti nu mai este imposibil astăzi datorită incredibilelor opţiuni şi posibilităţi pe care ni le oferă chirurgia estetică.


Cazuri rezolvate

Cazuri rezolvate


Procedurile de chirurgie estetica si remodelare a fetei si a corpului au ca scop obtinerea unui corp cu trasaturi frumoase si armonioase, precum si atenuarea efectelor trecerii timpului. Ele urmaresc de exemplu imbunatatirea aspectului nasului (rinoplastia), remodelarea urechilor (otoplastia), repozitionarea sprancenelor (liftingul de sprancene), sau au ca scop armonizarea corpului, de exemplu marire sanilor (Mamoplastia de augmentare) sau chirurgia bratelor (Brahioplastia) etc. Chirurgia estetica ofera posibilitati nelimitate. Utilizata cu ponderatie ajuta la intarirea increderii in sine.

Otoplastie

(Chirurgia urechilor)

detalii

Ginecomastia

(dezvoltarea excesiva a sanului la barbat)

detalii

Mamoplastie

(Micsorarea sanilor)

detalii

Lipoaspiratia

(Indepartare a depozitelor adipoase)

detalii

Rinoplastia

(Chirurgia nasului)

detalii