Corectia cicatricilor

Corectia cicatricilor

Corectia cicatricilor

Revizia unei cicatrici poate fi extrem de dificil de realizat, intrucat nu exista nici o modalitate de tratament chirurgical care sa indeparteze o cicatrice, fara sa lase o alta in loc. Totusi, cu toate ca cicatricea nu va disparea complet, ea va fi inlocuita cu una mai fina sau va fi camuflata intr-o regiune mai putin vizibila.

Cum arata o cicatrice ideala:

  • este cat mai putin vizibila
  • are culoarea, textura si elasticitatea asemanatoare cu pielea inconjuratoare
  • nu este elevata sau deprimata
  • nu produce retractii sau deformari ale tesutului inconjurator
  • nu limiteaza functionalitatea regiunii (de ex. deschiderea gurii, extensia capului, cotului, etc)

Care sunt factorii care influenteaza aspectul unei cicatrici?

  • particularitatea fiecarui organism de a vindeca o leziune este cel mai important factor ce influenteaza aspectul unei cicatrici
  • calitatea suturii unei plagi inflenteaza vindecarea acesteia. Plagile inchise in tensiune, cele ale caror margini care nu sunt complet aproximate, plagile desfacute (dehiscente), cele cu margini necrozate sunt mai predispuse la o vindecare dificila.
  • varsta pacientilor influenteaza vindecarea: tinerii sunt mai predispusi la formarea unor cicatrici hipertrofice (depun in exces tesut cicatricial), in timp ce varstnicii pot cicatriza mai lent si mai dificil.
  • bolile asociate (diabetul, bolile de colagen, afectiunile vasculare, cele care asociaza deficiente proteice si vitaminice) precum si anumite tratamente (cortizon, imunosupresoare, etc) pot determina aparitia anumitor complicatii la nivelul plagii si in final aparitia unor cicatrici vicioase.

Uneori organismul depune tesut cicatricial in exces, formand cicatrici hipertrofice (cicatrici groase, dure, care nu depasesc marginile cicatricei initiale) sau cheloide (cicatrice foarte groasa, care depaseste marginile cicatricie initiale, cuprinzand si tesuturile vecine).

Cand este indicata revizia unei cicatrici?

  • cand se doreste imbunatatirea aspectului cicatricei. Pacientul trebuie sa fie informat ca nu exista nicio metoda de tratament care sa faca sa dispara complet o cicatrice.
  • cand cicatricea determina limitari functionale ale organismului (extensia membrelor, extensia gatului, deschiderea gurii, etc). Intotdeauna primeaza imbunatatirea functionalitatii regiunii cicatriciale, iar revizia cu scop estetic este secundara.

Contraindicatii:

  • tratamentul cu anumite medicamente care intarzie vindecarea tesuturilor sau cresc riscul de sangerare (antiinflamatorii nesteroidiene, isotretinoin, cortizon, vitamina E), fumatul
  • prezenta unor boli grave

Tratamentul:

Definitivarea aspectului unei cicatrici dureaza aproximativ 1 an, perioada in care nu sunt indicate proceduri chirurgicale de revizie. Pacientul trebuie sa fie informat ca nu exista nicio metoda de tratament care sa faca sa dispara complet o cicatrice, ci doar de estompare a acesteia. Intotdeauna se prefera initial metodele de tratament mai blande (creme, plasturi, etc) si in final cele invazive (chirurgicale).

Procedurile nechirurgicale:

  • aplicarea de creme si plasturi cu silicon
  • laser-terapie (utila pentru diminuarea pigmentarii cicatricilor, cresterea elasticitatii acestora, reducerea grosimii tesutului cicatricial)
  • umplerea unor cicatrici deprimate prin injectarea de fillere rezorbabile (acid hialuronic, colagen, etc) sau permanente (silicon, goretex, etc) sau grasime proprie (recoltata prin lipoaspiratie de la aceeasi persoana)
  • tatuarea cicatricilor depigmentate
  • peelingul chimic sau prin aplicarea de azot lichid (crioterapia)
  • injectarea intracicatriciala de preparate corticosteroide sau antimitotice (in cazul cicatricilor excesive, cheloide, pentru a le face mai fine si mai plate)
  • injectarea intracicatriciala de PRP (plasma imbogatita cu trombocite- terapia vampir), procedeu care stimuleaza capacitatea organismului de vindecare si regeneraredermabraziunea poate reduce grosimea cicatricei

Tratamentul chirurgical:

Interventiile chirurgicale indeparteaza tesutul cicatricial si reaseaza tesuturile inconjuratoare.

Care sunt procedurile chirurgicale folosite:

  • Cicatricile de mici dimensiuni– pot fi indepartate prin excizia completa si sutura
  • Cicatricile cu dimensiuni moderate – pot fi indepartate prin excizia completa si acoperirea defectului rezultat fie cu lambouri locale, fie cu grefe de piele. Lambourile din vecinatatea cicatricei au avantajul ca pe langa faptul ca acopera defectul rezultat dupa indepartarea cicatricei, pot deplasa noua cicatrice in regiuni mai putin vizibile.

Cicatricile de mari dimensiuni pot fi indepartate prin:

  • excizia seriata ( excizia in etape sucesive) si sutura. Astfel o cicatrice lata va putea fi inlocuita cu una fina si ingusta.
  • crearea unui exces de piele in vecinatatea cicatricei, prin introducerea unui expander tisular ( o punga care se umple progresiv cu ser fiziologic, intinzand astfel tesuturile de deasupra ei). Ulterior se practica excizia completa a cicatricei si acoperirea ei cu tesutul in exces din vecinatate
  • excizia completa a cicatricei si acoperirea cu lambouri de mai mari dimensiuni (regionale sau de la distanta) sau cu grefe de piele de mari dimensiuni
  • in cazul cicatricilor groase se poate face excizia tangentiala, prin care se indeparteaza o portiune din grosimea tesutului cicatricial.

Excizia tumorilor de parti moi

Excizia tumorilor de parti moi

Excizia tumorilor de parti moi – Care sunt partile moi ale organismului ?

Partile moi reprezinta tesuturi cu origine embriologica comuna, incluzand tesutul fibros, grasos, muscular, vasele de sange si limfatice si sistemul nervos periferic.

Tumorile de parti moi sunt de foarte multe tipuri, in functie de tesutul din care provin.

De exemplu:

  • lipomul– tumora benigna formata din celule grasoase
  • liposarcomul– tumora maligna formata din celule grasoase
  • fibromul– tumora benigna formata din celule fibroase
  • fibrosarcomul– tumora maligna formata din cellule fibroase
  • hemangiomul– tumora benigna formata din vase de sange
  • hemangiosarcomul– tumora maligna derivate din celule fibroase

Care sunt cauzele care determina aparitia acestor tumori ?

  • anumite anomalii genetice predispun la aparitia tumorilor de parti moi
  • iradierea probabil produce anumite modificari genetice responsabile de multiplicarea celulelor
  • expunerea la anumite substante toxice din mediul inconjurator (arsenic, dioxid de thoriu, clorur de vinil, etc) poate conduce la aparitia tumorilor
  • limfedemul cronic, adica acumularea indelungata de limfa in tesuturi poate determina aparitia unor tumori maligne ale vaselor limfatice.
  • anumite infectii virale pot creste riscul aparitiei tumorilor de parti moi

Cum sunt clasificate tumorile de parti moi ?

In functie de agresivitatea locala sau la distanta, tumorile de parti moi au fost impartite in 4 categorii:

  1. Benigne – nu recidiveaza (nu reapar dupa ce sunt indepartate chirurgical), nu determina distructii locale importante, nu metastazeaza la distanta
  2. Intermediare, local agresive– sunt agresive local (determina distructii locale), pot recidiva, nu metastazeaza
  3. Intermediare, rar metastazante– sunt agresive local, pot recidiva, uneori pot metatstaza
  4. Maligne (sarcoame de parti moi) sunt agresive local, recidiveaza frecvent , riscul de a metastaza este ridicat.

Care este evolutia tumorilor de parti moi ?

In general tumorile de parti moi cresc centipet, cel mai adesea ramanand cantonate intr-o anumita regiune a organismului; in functie de natura lor tumorile pot avea o crestere lenta (pe parcursul mai multor ani) sau rapida (in saptamani-luni). Tumorile agresive pot depasi limitele unui compartiment al organismului,  invadand regiunile din jur. Pe masura ce cresc, tumorile pot comprima tesuturile invecinate sau pot invada structurile neuro-vasculare, determinand durere, tulburari de sensibilitate sau motorii. Anumite tipuri de tumori au tendinta de recidiva locala (de a reaparea dupa ce au fost indepartate chirurgical) sau de metastazare la distanta ( invadarea ganglionilor limfatici sau aparitia de tumori secundare in tesuturi aflate la distanta de tumora primara).

Ce tratament este indicat ?

Interventia chirurgicala este componenta esentiala a oricarui plan terapeutic al tumorilor de parti moi. Excizia (indepartarea) completa a formatiunii este tratamentul adecvat pentru tumorile benigne. Sarcoamele (tumorile maligne) necesita de cele mai multe ori tratament combinat (excizie chirurgicala asociata radioterapiei sau chimioterapiei).

Care este scopul operatiei ?

Scopul operatiei este indeparterea completa a tumorii, in limite de siguranta oncologica (adica obtinerea unor margini de rezectie care nu contin celule tumorale).

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii, chirurgul plastician va urmari urmatoarele aspecte:
–    va stabili localizarea si dimensiunile tumorii;
–    va evalua consistenta tumorii ( ex. lipomul este moale, in timp ce fibromul este ferm la palpare)
–    va evalua mobilitatea tumorii ( o tumora fixa poate sugera invazia  in tesuturile vecine)
–    va palpa ganglionii limfatici din vecinatatea tumorii; prezenta adenopatiei poate sugera un proces inflamator sau diseminarea in ganglionii limfatici a unei tumori maligne.
–    va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc)
–    va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei
–    va oferi detalii despre planul terapeutic, evolutia postoperatorie, posibilele riscuri si complicatii

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

–    de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientului.

Investigatii imagistice (ecografie de parti moi, CT, RMN, angiografia, PET) sunt utile pentru a defini localizarea anatomica a tumorii, invazia in structurile vecine, relatia cu structurile vitale, identificarea metastazelor in ganglionii limfatici si la distanta.

Biopsia este o procedura de diagnostic indicata in cazul tumorilor mari,  a celor care cresc intr-un timp relativ scurt si a celor simptomatice. Presupune recoltarea unui fragment de tesut din structura tumorii ( fie chirurgical, prin indepartarea unui mic fragment tumoral, fie prin aspirarea de celule tumorale cu un ac fin) si analizarea microscopica a acestuia din punct de vedere histopatologic.

Ce tipuri de excizii pot fi practicate ?

  1. excizia partiala, in care doar o parte din tumora poate fi indepartata
  2. excizia marginala,  adica indepartarea doar a tumorii
  3. excizia larga- indepartarea tumorii impreuna cu o margine larga de tesut inconjurator
  4. excizia radicala/amputatia- indepartarea intregului compartiment muscular in care se gaseste tumora.

In urma exciziei largi sau radicale poate rezulta un defect de parti moi, a carui acoperire se face cu mijloacele specifice chirurgiei plastice (grefa de piele, lambouri de vecinatate sau lambouri de la distanta, transferate microchirurgical).

Evolutie postoperatorie:

La finalul interventiei chirurgicale inciziile sunt suturate iar regiunile operate vor fi acoperite cu un bandaj compresiv. Aceste are rolul de a limita umflarea zonei respective si aparitia hematoamelor sau seroamelor. Uneori la nivelul zonei operate pot fi plasate tuburi de dren, care vor elimina colectiile acumulate sub piele (sange, serozitate). Firele de sutura vor fi indepartate la 7-14 zile dupa interventie.

Tumorile maligne si cele intermediare vor fi supravegheate pe o perioada de 3-5 ani dupa tratament, pentru a evalua posibila recidiva locala sau metastazarea la distanta.

Care sunt riscurile si complicatiile operatiei ?

Complicatiile comune oricarei proceduri invazive includ sangerarea, infectia precum si anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile  specifice:

recidiva tumorii (reaparitia tumorii) depinde de tipul si gradul histologic al tumorii ( tumorile benigne nu recidiveaza, tumorile intermediare recidiveaza uneori, iar sarcoamele au o rata de recidiva mare, cuprinsa intre 20-100%). Cu cat rezectia tumorii este mai completa si nu lasa in tesuturile vecine celule tumorale (excizia larga/radicala), cu atat riscul de recidiva este mai redus.  Tratamentele asociate (radio si chimioterapia), efectuate pre sau postoperator scad riscul de recidiva locala.
metastazarea la distanta (imprastierea celulelor tumorale in ganglionii limfatici sau in tesuturi situate la distanta de tumora) este posibila in cazul tumorilor intermediare si a celor maligne (sarcoame). Cu cat tumora este mai mare si gradul histologic este mai ridicat (celulele tumorale sunt mai putin diferentiate), cu atat riscul de a metastaza este mai mare. Terapia asociata (radio si chimioterapia), precum si indepartarea metastazelor izolate contribuie la  imbunatatirea  prognosticului bolii.
dehiscenta plagii postoperatorii (desfacerea suturii) apare in special daca sutura a fost facuta in tensiune
necroze cutanate
cicatrizarea vicioasa (aparitia cicatricilor hipertrofice, cheloide, hipo sau hiperpigmentate, etc)
tulburari de sensibilitate pot aparea in special daca excizia larga a tumorii impune sacrificarea anumitor traiecte nervoase
alterarea motilitatii membrelor, daca excizia tumorii a fost insotita de indepartarea unui compartiment muscular.
complicatii specifice postiiradiere si postchimioterapie: aparitia de sacoame datorita radioterapiei, ulceratii si necroze cutanate, infectii datorate imunosupresiei, etc.


Injectare de grasime autologa

Rejuvenare-non-invaziva

Injectare de grasime autologa

Injectarea cu grasime sau transferul de grasime autologa (proprie) este o procedura prin care se tranfera grasimea din zone cu exces (coapse, abdomen, aripioare etc.) si se injecteaza in zone carora le lipseste volumul (fata, maini, sani sau fese). Aceasta interventie este una sigura, de lunga durata, bine-tolerata, care produce rezultate cu aspect natural.

Esti un bun candidat pentru injectarea cu grasime?

  • daca ai zone crestate sau adancite la nivelul fetei si doresti o rejuvenare non-invaziva;
  • daca iti doresti o corectie de lunga durata altfel decat cea oferita de substantele de umplere;
  • daca doresti sa-ti imbunatatesti conturul corpului, sa corectezi cicatrici, sa umpli depresiuni de pe suprafata corpului si sa rejuvenezi mainile si fata;
  • in cazul reconstructiei mamare, daca vrei sa umpli in contur iregularitatile sau sa ascunzi semne vizibile care indica prezenta implantului mamar;
  •  daca ai zone de exces de unde sa se poata extrage grasimea; persoanele foarte slabe nu pot apela la aceasta interventie;
  • daca nu ai probleme de circulatie.

Ce trebuie sa stii despre injectarea cu grasime?

Scopul transferului de grasime este acela de a augmenta sau umple in volum zonele carente. O caracteristica importanta a persoanelor carora li se adreseaza aceasta procedura este data de existenta zonelor donoare (cu surplus, de unde se poate extrage grasime).

Transferul de grasime la nivelul fetei:

Daca ai riduri de expresie (laba gastei, linii deranjante in timpul rasului, linii orizontale pe frunte) sau riduri – semne ale imbatranirii, grasimea poate fi inlaturata din zona abdomenului, coapselor sau din alte zone si injectata in fata. Cicatricile post-acnee, zonele adancite de la nivelul fetei, buzele si obrajii pot si ele fi umpulute.

Augmentarea mamara:

Daca doresti o crestere modesta in marimea sanului, esti un bun candidat pentru transferul de grasime mamar cu conditia ca forma sanilor sa fie bine-definita si pielea sa aiba un tonus potrivit. Daca calitatea pielii este indoielnica, ai sani lasati sau doresti o crestere semnificativa, aceasta procedura nu-ti este recomandata. Singurul dezavantaj al acestei metode este posibilitatea ca un anumit volum de grasime sa fie absorbit de catre corp.

Implantul mamar si transferul de grasime:

Daca forma sanilor are nevoie de optimizare printr-o procedura de implant mamar, injectarea cu grasime poate fi folositoare. Daca ai iregularitati la nivelul sanului dupa augmentarea mamara cu implant, acestea pot fi umplute cu grasime pentru producerea unui contur fin si a unei forme definite.

Reconstructia mamara si transferul de grasime:

Daca dupa o lumpectomie (indepartarea tesutului canceros si o parte a celui sanatos) ramai cu defecte, injectarea cu grasime este o buna metoda de umplere a acestora. Transferul de grasime este o optiune viabila si pentru reconstructia totala de san de dupa o mastectomie; in orice caz, pentru a obtine volum suficient, acesta este un proces gradual care implica repetarea de mai multe ori a procedurii (doua-patru proceduri).

Augmentarea fesiera si transferul de grasime:

Multi dintre cei care isi doresc fese mai pline si mai rotunjite vor opta pentru o augmentare fesiera care foloseste transferul de grasime pentru a da volum fara a se apela la implanturi. Liposuctia este folosita in mod curent in procesul de sculptare a zonei inconjuratoare si pentru colectarea grasimii care trebuie injectata.

Rejuvenarea pielii mainilor prin transferul de gasime:

Daca ai nevoie de volum pentru umplerea zonele ridate si cutate, acoperirea vaselor de sange si a tendoaneler, dar si pentru imbunatatirea in timp a calitatii pielii, atunci injectiile cu grasime ti se adreseaza.

Cum decurge procesul de injectare cu grasime?

Colectarea:

  • locul de unde se va extrage grasimea se anesteziaza local;
  • chirurgul va crea o incizie mica in zona pentru inlaturarea gasimii si, folosind o metoda sterila, va insera o canula conectata la o siringa cu care se va extrage cu grija grasimea.

Purificare si transfer:

  • odata ce se obtine o cantitate suficienta de grasime din zona donoare, chirurgul o va procesa printr-un proces de centrifugare sau de filtrare pentru a pregati celulele pentru transfer;
  • acestea vor fi transferate in seringi de mica dimensiune.

Plasare:

  • se pregateste zona desemnata sa primeasca transferul;
  • chirurgul va insera o canula sau un ac in punctul de incizie marcat;
  • se introduce de mai multe ori acul si se elibereaza continutul de celule adipoase;
  • la fiecare retragere a acului sau a canulei, o linie fina de celule se depoziteaza in tesutul natural;
  • se repeta actiunea pana se ajunge la un rezultat dorit;
  • se poate masa zona pentru o distributie buna si un contur neted;
  • zona asupra careia s-a intervenit poate fi bandajata sau imbracata intr-un echipament de compresie.

Cum vor arata inciziile si cicatricile?

  • pentru ca inciziile pentru liposuctie sunt mici, la fel sunt si cicatricile; ele vor fi plasate in zone strategice, ca sa nu poata fi observate dar exista cazuri cand, in functie de locul de unde se extrage grasimea, inciziile nu pot fi ascunse;
  • petele lasate de liposuctie se numesc pete discromice (un punct mai inchis sau mai deschis la culoare pe piele);
  • tehnica folosita si caracteristicile tale genetice influenteaza aspectul cicatricilor;
  • cicatricile se estompeaza cu timpul si devin greu de remarcat;
  • exista sanse mai mari sa ramana cicatrici vizibile daca circumferinta canulei folosite este mai mare si daca tonul pielii pacientului este inchis.

Ce trebuie trebuie sa afli de la chirurgul estetician?

  • daca esti un candidat bun si daca asteptarile tale sunt realiste;
  • ce tip de abordare si ce tip de procedura se potriveste nevoilor tale;
  • ce tip de anestezie iti propune;
  • care sunt riscurile si complicatiile prognozate in cazul tau; cum vor fi ele abordate;
  • daca cicatricile vor fi vizibile, locul unde vor fi ele localizate si cat le va lua sa se vindece;
  • cum trebuie sa te pregatesti pentru tratament;
  • cat timp va dura recuperarea si cand te vei putea intoarce la activitatile tale obisnuite;
  • ce optiuni ai daca rezultatul interventiei nu respecta termenii pe care i-ati discutat?
  • cum arata rezultatele unor interventii similare anterioare din portofoliul doctorului estetician; cate astfel de proceduri a realizat;
  • ce instructiuni trebuie sa urmezi dupa tratament pentru optimizarea rezultatelor;
  • care este investitia financiara totala.

Cum trebuie sa te pregatesti pentru procedura?

  • nu mai fumezi cu cel putin sase saptamani inainte de operatie; asta va facilita o recuperare mai buna;
  • eviti sa iei aspirina, anumite medicamente anti-inflamatorii si medicamente naturiste care pot creste riscul sangerarii;
  • indiferent de tipul de procedura, hidratarea este foarte importanta si anterior dar si post-operatie pentru o recuperare sigura;
  • pentru a facilita vindecarea si pentru a minimaliza riscul complicatiilor, trebuie sa respecti intocmai recomandarile chirurgului cu privire la necesitatea de a slabi anterior interventiei;
  • aranjeaza ca cineva sa te conduca acasa la externare si sa petreca cu tine primele douazeci si patru de ore de la operatie.

Cum va decurge recuperarea?

  • tumefierea si invinetirea in timpul primei saptamani sunt destul de mari; hematoamele dispar cu a doua saptamana;
  • o saptamana sau doua (in functie de posibilitati) de concediu sunt recomandate;
  • in a treia saptamana vei incepe sa semeni cu tine; poti folosi cu grija make-up-ul ca sa camuflezi semnele reziduale de tumefiere sau hematoamele;
  • vei putea vedea rezultatele finale dupa ce dispare tumefierea.

Cat dureaza rezultatele?

  • longevitatea rezultatelor depinde de calitatile si experienta chirurgului;
  • cand procedura este facuta cu succes, grasimea injectata atrage o alimentare noua cu sange de la organism si primeste hranirea de care are nevoie pentru supravietuire;
  • cateodata, grasimea se reabsoarbe si este nevoie de repetarea procedurii.

Care sunt riscurile si complicatiile?

  • hematoamele si seroamele (acumulari de sange sau fluid sub piele care vor trebui inlaturate);
  • reactie adversa la anestezie;
  • infectie;
  • modificari senzoriale;
  • cicatrici;
  • reactii alergice (la medicamentele sau materialele folosite in timpul operatiei);
  • avarii produse structurilor subcutanate;
  • rezultate nesatisfacatoare care pot necesita proceduri aditionale.

Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea buzelorRemodelarea chirurgicala a buzelor

Femeile au fost preocupate de aspectul buzelor din cele mai vechi timpuri, si ca urmare au folosit diferite materiale sau proceduri pentru a modifica aspectul buzelor, de obicei cu intentia de a le mari volumul.

Augmentarea (marirea) buzelor  reprezinta procedura estetica de remodelare si/sau marire a volumului acestora, cu scopul imbunatatirii formei si aspectului acestei regiuni. Este foarte important ca proportiile buzelor sa fie in echilibru cu nasul, dantura si structurile faciale inconjuratoare

Remodelarea buzelor este indicata cand exista:

✓   asimetria buzelor, congenitala  sau survenita dupa traumatisme sau indepartarea unor tumori

✓   dezvoltarea insuficienta (hipotrofia  congenitala)

✓   pierderea de volum datorata inaintarii in varsta

Ce voi evalua inainte de procedura?

Forma si volumul buzelor, aspectul “arcului lui Cupidon”, simetria

  • relatia dintre buze si scheletul osos subiacent (insuficienta dezvoltare sau proemineta maxilarului sau mandibulei)  precum si dintre buze si nas
  • ocluzia dentara
  • lungimea buzei superioare (apreciata prin gradul de vizualizare a arcadelor dentare in timpul zambetului: in cazul buzelor lungi, dintii nu se vad, in timp ce in cazul buzelor scurte, dintii se dezgolesc prea tare)
  • asteptarile pacientului, care trebuie sa fie realiste
  • profilul psihologic al pacientului
  • obtinerea de fotografii digitale preoperatorii

Cine poate beneficia de proceduri de remodelare a buzelor?

✓     orice persoana sanatoasa care doreste imbunatatirea aspectului buzelor (obtinerea unor buze mai pline, mai carnoase, simetrice, cu un contur mai bine definit)

Contraindicatii:

✓     pacientii cu afectiuni cronice severe (hipertensiune arteriala, diabet zaharat, etc)

✓     infectii acute la nivelul fetei

✓     herpes zoster peribucal

✓     alergii severe, afectiuni autoimune.

Care sunt tipurile de proceduri de remodelare a buzelor?

Tratament noninvaziv:

  • presupune aplicarea unor creme sau balsamuri (care contin extract de ardei iute) pot determina marirea temporara a volumului buzelor, datorita producerii unei inflamatii locale. Efectul de marire este minim si persista putin timp.

Tratament miniinvaziv injectabil

  • presupune injectarea de substante de umplere (fillere), care pot fi temporare (rezorbabile) sau permanente (nerezorbabile) cele mai frecvent utilizate fillere sunt acidul hialuronic, colagenul si grasimea autologa
  • este simplu, rapid,  repetitiv, cu rezultat predictibil si de aceea este cel mai des folosit tratament de marire a buzelor

Tratamentul chirurgical in remodelarea si imbunatatirea aspectului buzelor

Introducerea unor implanturi permanente, alcatuite fie din substante sintetice, fie din produse biologice (care pot fi la randul lor obtinute de la alte organisme si prelucrate in laborator, sau autologe- obtinute la propriul organism)

Implanturile sintetice (alcatuite din gore-tex, silicon, tetrafluoretilen) sunt fabricate sub forma unor cordoane cu diametre de 3-5 mm, care se implanteaza lin grosimea buzelor, conferind volum acestora.

Materialele biologice allogene sunt tesuturi de la alte organisme, prelucrate in laborator (matrice dermica decelularizata, submucoasa porcina) si care introduse la nivelul buzelor maresc volumul acestora si se integreaza prin invadarea lor de catre vasele de sange locale. Astfel, rezultatul este permanent si nu necesita sacrificarea de tesut propriu; au dezavantajul unui pret ridicat.

Materialele biologice autologe (derm,  tendon, fascie, grasime, etc) sunt tesuturi recoltate de la pacient, care sunt apoi modelate si implantate la nivelul buzelor. Tesutul transpantat va deveni viabil datorita vaselor de sange locale. Grasimea proprie (autologa) este cel mai folosit material autolog; are avantajul ca in urma injectarii in buze ofera un  rezultat de lunga durata sau de cele mai multe ori permanent, intrucat aproximativ 40- 70% din tesutul adipos persista dupa transplantare.

Interventii chirurgicale plastice de remodelare a buzelor:

  • scurtarea inaltimii buzei superioare (lifting al buzei) in cazul buzelor lungi, care acopera prea mult arcada dentara
  • procedee de avansare a mucoasei bucale, pentru a imprumuta tesut din interiorul cavitatii bucale, in cazul buzelor prea subtiri

Detalii postoperatorii:

  • dupa operatie sau injectare se aplica cateva zile pe buze un unguent antibiotic
  • se aplica gheata sau comprese reci pe buze in primele 24 ore
  • pacienta va dormi cu capul putin ridicat (pe 2 perne)
  • pacientei i se va recomanda tratament antiinflamator
  • in cazul procedurilor chirurgicale, se recomanda clatirea periodica a gurii cu solutii bucale antiseptice
  • firele vor fi indepartate dupa 7 zile
  • aproximativ o saptamana se vor evita alimentele fierbinti sau solide, miscarile exagerate ale buzelor (rasul, muscatul din alimente, vorbitul excesiv), dusurile fierbinti si efortul  fizic intens.
  • in cazul procedurilor de marirea a buzelor prin injectarea anumitor substante, pentru a uniformiza stratul de substanta din buze se indica efectuarea unui masaj sustinut cateva zile.

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala este o procedură foarte comună şi eficientă, utilizată pentru a reduce sau a schimba înfăţişarea sau volumul feţei şi al gâtului. Zonele de intervenţie cele mai frecvente sunt: sub bărbie, obraji şi maxilar, faţa şi spatele gâtului.

Cel mai des, obiectivul liposculpturii este de a reduce bărbia dublă sau triplă. Această procedură este una simplă şi are, de cele mai multe ori, rezultate excelente. Este realizată des în combinaţie cu augmentarea bărbiei.

Zona obrajilor este o zonă delicată a corpului pentru a realiza liposculptura. Dacă se îndepărtează prea multă grăsime, obrajii vor căpăta cu timpul un aspect căzut. Dacă se îndepărtează prea puţină grăsime, atunci nu se va obţine o îmbunătăţire observabilă. Mai mult, dacă liposucţia nu este efectuată de un chirurg profesionist şi experimentat, poate avea un rezultat neechilibrat sau pielea poate prezenta asperităţi.

Îndepărtarea ţesutului gras din partea frontală, laterală şi din spatele gâtului este în mod normal foarte eficientă pentru a reduce aspectul de gât gros.

Riscurile operaţiei de liposculptură:

✓ Piele cu asperităţi

✓ Obraji căzuţi

✓ Aspect de piele îmbătrânită

Deşi riscurile operaţiei nu pot fi ignorate, şansele de complicaţii sau rezulate nedorite pot fi minimizate printr-o tehnică bună. Obrajii căzuţi şi pielea îmbătrânită pot fi prevenite dacă liposculptura nu este efectuată prea agresiv. Lăsând grăsime în obraji şi zona feţei, se conferă pielii un aspect tânăr şi vibrant. Secretul este moderaţia şi o tehnică bună. Plasarea strategică a implantelor de obraji poate, de asemenea, să ajute.

Câteodată, un lifting al feţei poate fi efectuat împreună cu operaţia de liposculptură. Această procedură va aduce rezultate bune pe termen scurt, dar, în timp, din cauza procesului de îmbătrânire, pielea va căpăta un aspect îmbătrânit şi întins. Acest lucru se întâmplă deoarece este îndepărtată prea multă găsime de sub piele. Cu fiecare lifting facial, pielea va avea din ce în ce mai puţină grăsime. A extrage şi mai multă grăsime cu ajutorul liposculpturii este o reţetă care poate aduce rezultate dezastruoase. Din nou, cheia succesului stă în echilibrul şi arta cu care chirurgii Zetta vor găsi impreună cu dvs. cele mai bune soluţii.

Alte riscurile poteţiale includ: infecţia, hemoragia, afectarea nervilor, diformitatea obrajilor, necesitatea unei operaţii de corectare.

Recuperarea dupa operatia de liposculptura faciala

După operaţie, zona în care s-a intervenit chirurgical va fi tumefiată şi vor apărea hematoame. Faţa poate avea un aspect umflat după operaţie, dar tumefierea se va retrage în timp. De asemenea, pot exista scurgeri (drenaj) din zonele de incizie, dar şi acestea se vor retrage pe măsură ce rana se vindecă şi se închide.


Operatia de lifting facial

Operatia de lifting facial

chirurgia estetica si reconstructiva a fetei

Operatia de lifting facial

Efectele trecerii timpului la nivel facial se manifesta prin pierderea elasticitatii si tonicitatii pielii, adancirea santurilor din jurul gurii aparitia ridurilor si a laxitatii (lasarii) tesuturilor, scaderea volumului pometilor datorita resorbtiei grasimii si a scheletului, coborarea pozitiei sprancenelor si a colturilor gurii.
Liftingul facial este procedura chirurgicala care se adreseaza tuturor acestor semne ale imbatranirii.

Care este scopul operatiei de lifting facial?

Liftingul facial urmareste reintinerirea fetei prin inlaturarea excesului de piele de la nivelul fetei si gatului, atenuarea ridurilor si repozitionarea structurilor faciale profunde. Operatia se adreseaza treimii medii si inferioare a fetei: daca exista ptoza sprancenelor sau a pielii pleoapelor, atunci se pot asocia operatii adresate acestor structuri: liftingul de sprancene si/sau blefaroplastia.

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii chirurgul va urmari urmatoarele aspecte:

✓ va evalua caliatea pielii, precum si gradul de laxitate a acesteia (cat este de cazuta pielea), pozitia sprancenelor si a colturilor gurii
✓ va observa eventualele asimetrii faciale
✓ va efectua fotografii digitale
✓ va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, EKG) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
✓ va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Cand este indicata operatia de lifting facial?

Liftingul facial este o operatie strict individualizata, si ca urmare nu se poate practica pentru a satisface dorintele altcuiva sau pentru a copia o imagine ideala. Chirurgul platician, tinand cont de dorintele si asteptarile pacientei, va stabili care este cea mai indicate procedura de reintinerire faciala
Este indicata atunci cand:
– exista o laxitate cutanata medie-severa
– starea de sanatate este buna
– asteptarile pacientei sunt realiste
– proeminetele osoase ale fetei nu sunt foarte evidente

Care sunt contraindicatiile operatiei?

– pacienti cu asteptari nerealiste
– fumatori
– pacienti cu boli vasculare (vasculite), tulburari de coagulare, diabet sau alte boli care incetinesc vindecarea
– pacientii predispusi la formarea de cicatrici hipertrofice sau cheloide
– in prezenta bolilor grave, care contraindica anestezia generala

Cum se desfasoara operatia?

Liftingul facial se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala cu sedare asociata. Operatia dureaza in medie 3-4 ore.

Exista o multitudine de proceduri chirurgicale de lifting facial, diferentiate in functie de marimea si localizarea inciziilor, precum si in functie de modalitatea de indepartare a excesului de piele si de ridicare a tesuturilor profunde lasate.

In general incizia incepe in regiunea temporala (este plasata fie in pielea paroasa a scalpului, fie la limita de insertie a parului), coboara prin fata urechii, ocoleste lobulul si se termina in scalpul din spatele urechii. Tehnicile moderne folosesc uneori o cicatrice scurta (Short scar lifting sau mini-lifting), care depaseste doar putin portiunea superioara a urechii. Se ridica lamboul cutanat de la nivelul unei hemifete, se identifica planul muscular (SMAS- sistemul musculo-aponevrotic superficial) care se ascensioneaza fie prin plicaturare, fie prin disectie si ancorare intr-o pozitie ascendenta, apoi se intinde lamboul cutanat dupa un vector ascendent, se indeparteaza pielea in exces si se sutureaza inciziile. Se procedeaza similar si la nivelul hemifetei controlaterale. Daca este necesar, se poate practica lipoaspiratie la nivelul gatului, sub barbie sau la nivel facial.

Evolutie postoperatorie:

La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips. Ele vor necesita o ingrijire minima pana la indepartarea firelor de sutura, la 7 zile dupa operatie. Uneori este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24-48 ore, prin care se vor evacua fluidele in exces de la nivelul zonei operate.

Liftingul facial determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita. Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacienta intinsa pe spate), cu capul usor ridicat.

Dupa operatie se recomanda purtarea timp de 1-2 saptamani (initial non-stop si apoi cca 12 ore/zi) a unei benzi faciale elastica si compresiva. Expunerea la soare si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invazive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

– sangerarea, daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei sau pentru indepartarea unui hematom
– echimozele ( vanataile) pot persista aproz 2 saptamani, iar edemul (umflarea tesuturilor) dispare uneori dupa 6 saptamani,
– infectia este extrem de rara, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
– necroza pielii este posibila mai ales in zonele in care sutura este in tensiune; este mai frecventa la fumatori, de accea este obligatorie renuntarea la fumat cu min 2 saptamani inaintea operatiei
– tulburarile de sensibilitate dispar de obicei in cateva saptamani de la operatie
– lezarea nervului facial, urmata de asimetrie faciala si imposibilitatea efectuarii anumitor miscari cu musculatura faciala
– absenta parului in zonele cicatriciale plasate in scalp
– formarea de cicatrici vicioase, hipertrofice, mai ales in zonele in care a existat necroza, infectie sau sutura in tensiune.

Care sunt procedeele moderne?

In ultimul timp au aparut tehnici moderne de lifting facial, care limiteaza agresiunea chirurgicala asupra tesuturilor si determina o recuperare rapida. De asemenea, pentru obtinerea unui rezultat cat mai natural si mai armonis, este indicat uneori sa se asocieze liftingului si alte interventii chirurgicale faciale (injectare de grasime autologa, remodelarea pleoapelor, lifting al sprancenelor), precum si tehnici miniminvazive sau neinvazive (injectare de substante de umplere, terapii LASER, radiofrecventa, ultrasunete, etc)

Midface lifting (liftingul etajului mijlociu al fetei) este o varietate de lifting facial, in care inciziile sunt plasate la nivelul pleoapelor inferioare (de altfel, procedura se combina de multe ori cu o blefaroplastie inferioara), fiind ridicate si ancorate intr-o pozitie ascendenta tesuturile profunde ale obrajilor, redefinindu-se astfel pometii si aplatizand santurile nazo-geniene.


Otoplastia - Remodelare a urechilor

Otoplastia

Otoplastia – operatia estetica de remodelare a urechilor

Otoplastia este operatia de chirurgie estetica pentru remodelare a urechilor, conferindu-le un aspect cat mai natural si o pozitie anatomica fireasca.

Scopul operatiei de otoplastie

– imbunatatirea formei si proportiilor urechilor
– corectarea pozitiei acestora.

Operatia de otoplastie urmareste:

✓ micsorarea unghiului format de planul urechilor cu planul capului (apropierea de cap a urechilor)
✓ modelarea antehelixului (crearea curburii cartilajului din partea superioara a urechii)
✓ reducerea dimensiunilor conchai (micsorarea depresiunii cartilaginoase din mijlocul urechii)
✓ micsorarea sau modelarea lobulului
✓ corectarea anumitor malformatii congenitale
✓ remodelarea urechilor dupatraumatisme/ indepartarea unor formatiuni tumorale

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

– investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientului (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali (Ag Hbs, anticorpi antiVHC)

Investigatii imagistice nu sunt necesare de obicei

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
→ Se vor evalua forma si dimensiunile urechilor in relatie cu celelalte elemente ale fetei si cu proportiile ideale
→ Se va evalua unghiul format de urechi cu planul capului (ideal e de maxim 350)
→ Se vor observa eventualele asimetrii legate de dimensiuni, forma si pozitia urechilor
→ Se va evalua conturul helixului precum si gradul de rulare al antehelixului. Una dintre cele mai commune diformitati este lipsa dezvoltarii antehelixului sau insuficienta incurbare a acestuia in acest caz urechea parand mai mare si mai lateralizata.
→ Se vor evalua pozitia si dimensiunile conchai. O concha excesiv dezvoltata va determina lateralizarea urechii, chiar daca celelalte elemente ale urechii sunt normal dezvoltate.
→ Se vor observa pozitia si dimensiunile lobulului, intrucat necorectarea unui lobul proeminent va compromite rezultatul postoperator
→ Se vor efectua fotografii si masuratori referitoare la dimensiunile actuale ale urechilor,
→ Se va evalua starea de sanatate a pacientului si vor obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand se va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
→ Se va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei

Indicatii:

– urechile departate cu mai mult de 2 cm fata de planul capului sau unghiul format de planul urechilor cu planul scaplpului temporal este mai mare de 350.
– pacientul are varsta de peste 5 ani,
– starea de sanatate este buna
– asteptarile pacientului sau ale familiei sunt realiste

Contraindicatiile:

– asteptarile nerealiste ale pacientului sau ale membrilor familiei
– varsata sub 5 ani
– pacientii care nu tolereaza ingrijirile postoperatorii si purtarea indelungata a unei banderole compresive
– copiii care refuza operatia, in ciuda faptului ca parintii doresc acest lucru
– pacienti avand predispozitie la formarea de cicatrici cheloide

Cum se desfasoara operatia?

– Otoplastia la copii se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala asociata cu sedare intravenoasa; la adult este suficienta doar anestezia locala.
– operatia dureaza in medie 1-2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Remodelarea pavilionului auricular presupune o incizie in spatele urechii, asigurandu-se accesul la nivelul cartilajului. Fiecare anomalie cartilaginoasa beneficiaza de tratament specific (indepartarea unui fragment cartilaginos de la nivelul conchai, remodelarea antehelixului prin incizii si suturi la nivelul cartilajului pentru a crea incurbarea dorita, corectia protruziei lobulului prin indepartarea excesului de piele sau prin excizia unui fragment cartilaginos situat superior de lobul).
– La finalul operatiei, dupa ce au fost obtinute modificarile dorite ale formei si pozitiei urechilor, se indeparteaza excesul de piele din spatele urechii si se cos inciziile.
– In cazul diformitatilor usoare, operatia poate presupune practicarea unor microincizii de 1-2 mm, prin intermediul carora se plaseaza firele de sutura care remodeleaza cartilajul auricular
– Spitalizarea dureaza in general cateva ore sau o zi ( in mod exceptional)

Evolutie postoperatorie in cazul operatiei de otoplastie

– La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips. Ele vor necesita o ingrijire minima (tamponare cu betadine si aplicarea unui unguent antibiotic) pana la indepartarea firelor de sutura,
– Postoperator urechile vor fi acoperite de un bandaj compresiv, care are rol in mentinerea pozitiei pavilioanelor auriculare si in prevenirea sangerarii.
– Otoplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita.
– Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul usor ridicat. Dupa operatie urechile pot fi umflate si usor vinetii, fenomene care dispar in aproximativ doua saptamani.
– Firele vor fi indepartate la 7-10 zile dupa operatie
– Banderola elastica va fi purtata 1-2 luni postoperator.
– Expunerea cicatricelor la soare, purtarea ochelarilor si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile otoplastiei:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale:

1. sangerarea sau formarea unui hematom pot impune reinterventie pentru hemostaza sau evacuarea colectiei de sange.
2. infectia necesita drenajul colectiei purulente si administrarea de antibiotic
3. corectia incompleta a diformitatilor se datoreaza in principal nerecunoasterii inainte de operatie a tuturor anomaliilor prezente. Corectarea doar a portiunii mijlocii a urechii, fara a se modela si portiunile superioara si inferioara confera pavilionului auricular un aspect inestetic, “in receptor de telefon”
4. hipercorectia urechilor poate duce la alipirea prea pronuntata a acestora de cap, cu desfiintarea santului retroauricular
5. desfacerea suturii (dehiscenta) apare datorita unei excizii prea agresive a excesului de piele.
6. formarea de cicatrici vicioase, hipertrofice sau cheloide
7. reaparitia diformitatilor, datorita desprinderii firelor de sutura de pe cartilaj


Chirurgia nasului - Rinoplastia (rinoplastie)

Rinoplastia - Tratamentul rinoplastiei

Rinoplastia – Operatia de remodelare a nasului

Rinoplastia (operatia estetica la nas) reprezinta procedura chirurgicala de remodelare a nasului (a carui forma este alterata ereditar, posttraumatic sau dupa operatii anterioare).

Scopul operatiei

  • imbunatatirea aspectului si proportiilor nasului
  • imbunatatirea respiratiei (atunci cand exista obstructie nazala datorata anomaliilor structurale ale piramidei nazale).

Rinoplastia estetica urmareste:

✓ reducerea dimensiunilor nasului

✓ indepartarea cocoasei si obtinerea unui dors drept sau usor concav

✓ ingustarea unui varf lat sau bulbos sau rotunjirea unui varf ascutit

✓ ridicarea varfului nasului

✓ ingustarea unor nari prea largiindepartarea asimetriilor si a deviatiilor

Rinoplastia reconstructiva urmareste:

– corectarea unor malformatii congenitale ale nasului
– corectarea unor deformari posttraumatice
– remodelarea nasului dupa indepartarea unor formatiuni tumorale

Rinoplastia poate sa asocieze proceduri ORL de inlaturare a obstructiei nazale (ex. corectia deviatiei de sept nazal).

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

De obicei sunt necesare doar investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientului (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare: APTT, PT, INR, markeri virali -Ag Hbs, anticorpi antiVHC-)

Investigatii imagistice

  • radiografia masivului facial.
  • CT sau RMN – doar in cazul unei alterari importante a formei piramidei nazale sau in cazul obstructiei nazale asociate

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
– Se vor evalua forma si dimensiunile nasului in relatie cu celelalte elemente ale fetei si cu proportiile ideale
– Se va evalua unghiul format de nas cu buza superioara,
– Se va observa simetria narilor si pozitia peretelui despartitor dintre acestea (septul nazal), precum si eventualele tulburari respiratorii.
– Se va evalua calitatea pielii de la nivelul piramidei nazale,
– Se vor efectua fotografii si masuratori referitoare la dimensiunile actuale ale nasului,
– Se va evalua starea de sanatate a pacientului si se vor obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand se vor recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice, consult ORL) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
– Se va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Indicatii:

– Pacientul a ajuns la varsta adulta (peste 18 ani) iar elementele fetei si-au desavarsit cresterea
– Starea de sanatate este buna
– Asteptarile pacientului sunt realiste

Contraindicatii:

– Pacienti cu varsta sub 18 ani
– Prezenta bolilor cronice grave sau decompensate
– Prezenta unei afectiuni acute respiratorii, pana la vindecarea acesteia

Cum se desfasoara operatia ?

– Rinoplastia se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala asociata cu sedare intravenoasa.
– Operatia dureaza in medie 1-2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Inciziile pot fi practicate in interiorul nasului -tehnica inchisa- sau la nivelul columelei (puntea de piele care separa cele doua nari) – tehnica deschisa-
– Remodelarea nasului presupune fie reducerea anumitor structuri ale acestuia, fie augmentarea lor prin adaugarea de grefoane cartilaginoase sau osoase
– Deviatia septului nazal se corecteaza in acelasi timp operator

In anumite situatii nu este posibil sa se obtina rezultatele dorite doar intr-un singur timp operator. Uneori se impun corectii minore ulterioare, pentru a obtine aspectul estetic final.

Evolutia postoperatorie:

– La finalul operatiei inciziile vor fi saturate
– Postoperator oasele si cartilajele vor fi sustinute cu ajutorul unei atele ce se aplica pe fata externa a piramidei nazale.
– In fosele nazale se vor introduce niste tampoane , care vor fi mentinute 24-48 ore
– Rinoplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
– Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul ridicat. Vor fi aplicate comprese reci la nivelul ochilor si fruntii, pentru a impiedica aparitia echimozelor (vanatailor) si umflarea nasului (edemul).
– Atela va fi indepartata la 14 zile postoperator
– Rezultatul precoce al rinoplastiei va putea fi apreciat la 2-3 saptamani dupa operatie. In urmatoarele 3-6 luni se remarca imbunatatirea progresiva a formei si conturului nazal si disparitia edemului.
– Expunerea la soare, purtarea ochelarilor si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile rinoplastiei:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

  1. sangerarea, de obicei este oprita prin tamponament nazal, dar daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei
  2.  Infectia este exceptonala, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
  3. Tulburari de sensibilitate la nivelul nasului, de obicei dispar in cateva luni
  4. Obstructie nazala, posibila in primele luni datorita tumefactiei (umflarii) mucoasei nazale
  5. Perforatia septului nazal, complicatie rara si care impune corectarea chirurgicala ulterioara
  6. Neregularitati de contur, asimetriile pot impune un retus ulterior
  7. Cicatrici hipertrofice sau vicioase

Blefaroplastia - Chirurgia pleoapelor

BlefaroplastiaBlefaroplastia sau chirurgia pleoapelor

Blefaroplastia sau operatia de corectie a pleoapelor cazute, este principala procedura chirurgicala de reintinerire a regiunii orbitale si de inlaturare a aspectului obosit al privirii.

Cum sunt alcatuite pleoapele?

Pleoapele sunt acoperite de piele fina si subtire, care in timp dobandeste un aspect creponat. Sub tegument se afla musculatura orbiculara, care contribuie la miscarile pleoapelor. In straturile profunde se gaseste grasimea, care daca este in exces sau aluneca spre straturile superioare formeaza pungi. Pleoapele sunt structuri mobile, cand pleoapa superioara este deschisa, aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris; daca este ptozata (cazuta) acopera o suprafata mai mare a acestuia.

Care sunt cauzele ptozei palpebrale?

Odata cu inaintarea in varsta aproape toate persoanele dezvolta un exces de piele la nivelul pleoapelor superioare si inferioare. Acest lucru se intampla deoarece in timp benzile fibroase care ataseaza pielea de muschiul ridicator al pleoapei slabesc si nu mai reusesc sa creeze acel sant dinamic de la nivelul pleoapei superioare. In plus, se produce ptoza (alunecarea si bombarea) grasimii si a glandei lacrimale, accentuand aspectul de pleoapa superioara grea, plina.

Care este scopul operatiei de blefaroplastie?

Blefaroplastia urmareste imbunatatirea aspectului pleoapelor, prin indepartarea exesului de piele, a pungilor de grasime si modelarea muschiului hipertrofiat sau lax. Acaeasta operatie nu poate trata exoftalmia (globii oculari prea proeminenti), pleoapele umflate sau discromiile ( cearcanele hiperpigmentate de sub ochi). Procedura se poate practica doar la nivelul pleoapelor superioare, in acest caz purtand denumirea de blefaroplastie superioara sau doar la nivelul pleoapelor inferioare, fiind denumita blefaroplastie inferioara. Este foarte importanta recunoasterea fiecarui element care contribuie la aspectul obosit al regiunii perioculare, pentru a-l rezolva chirurgical corect. Aceasta operatie nu are niciun efect advers asupra vazului. Ca si in cazul oricarei operatii estetice, este foarte important sa fie cunoscute schimbarile dorite de pacient, iar asteptarile acestuia sa fie in concordanta cu posibilitatile chirurgicale de modelare a regiunii perioculare.

Blefaroplastia – Cand este indicata operatia de blefaroplastie?

Blefaroplastia este o operatie strict individualizata, si ca urmare nu se poate practica pentru a satisface dorintele altcuiva sau pentru a copia o imagine ideala. In majoritatea cazurilor blefaroplastia nu are indicatii medicale, fiind efectuata doar in scop estetic.

Blefaroplastia – Chirurgia estetica a pleoapelor este indicata atunci cand:

✓ starea de sanatate este buna

✓ pacientul doreste sa-si imbunatateasca aspectul zonei perioculare iar asteptarile acestuia sunt realiste

✓ pielea cazuta de la nivelul pleoapei superioare ingusteaza campul vizual.

Blefaroplastia – Care sunt contraindicatiile?

Blefaroplastia este considerata o interventie miniinvaziva, ce poate fi efectuata sub anestezie locala si ca urmare nu are contraindicatii relative sau absolute.

Totusi, poate fi contraindicata in urmatoarele situatii:

– in cazul pacientilor cu asteptari nerealiste
– in cazul pacientilor cu afectiuni endocrine sau cu alte afectiuni medicale care pot determina “pungi” sub ochi
– in situatia pacientilor cu “sindromul ochiului uscat”, care trebuie indrumati initial spre un oftalmolog
– asocierea unor boli grave poate impune amanarea interventiei.

Detalii preoperatorii

Pe parcursul consultului preoperator, chirurgul:

  • va identifica problemele si dorintele pacientului
  • va evalua din punct de vedere anatomic pleoapele:
  1. pielea pleoapei – evaluarea texturii, a excesului cutanat, prezenta formatiunilor tumorale sau a hiperpigmentarilor
  2. musculatura orbiculara – prezenta ticurilor, punerea in evidenta a santului palpebral; evaluarea inchiderii pleoapelor
  3. grasimea – daca formeaza “pungi”, daca este prezenta in exces
  4. mobilitatea pleoapei superioare – cand este deschisa aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris;
  5. pozitia unghiului extern al ochiului- daca este cazut se poate practica o epicantoplastie (ridicarea colturilor ochilor) sau o epicantopexie (fixarea colturilor ochilor)

✓ va evalua acuitatea vizuala si marimea campului vizual
✓ va evalua posibilele cauze medicale care determina modificari ale regiunii perioculare: hiper sau hipotiroidism, disfunctie renala, cardiaca sau hepatica, boli de colagen
✓ va stabili cauza ptozei (spranceana cazuta, lasarea pleoapei sau a glandei lacrimale, bombarea grasimii, alte probleme) si a solutiei chirurgicale corecte
✓ va evalua pozitia sprancenei si va stabili pozitia optima a acesteia, pentru o eventuala fixare
✓ va identifica prezenta ridurilor de la colturile ochilor (“laba gastei”), riduri care nu vor fi corectate prin blefaroplastie
✓ va pune in evidenta o eventuala exoftalmie (bombarea globilor oculari) si va investiga cauzele acesteia
✓ va stabili latimea exacta a pleoapei superioare si pielea care va fi rezecata
✓ se stabileste pozitia glandei lacrimale
✓ va efectua fotografii si masuratori ale regiunii orbitale
✓ va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand, medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice, eventual consult oftalmologic si endocrinologic) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
✓ va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare pentru operatia de blefaroplastie?

  • Analize de sange -de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina (inclusiv timpii de coagulare), care sa ateste statusul biologic al pacientului
  • Investigatii imagistice (Radiografie, CT, RMN) nu sunt necesare, exceptand situatiile in care se remarca asimetrii ale orbitelor
  • Investigatii oftalmologice- evaluarea acuitatii vizuale, a campului vizual si testul Schrimmer

Blefaroplastia – Cum decurge operatia?

Blefaroplastia se practica in general sub anestezie locala, eventual asociata cu sedare intravenoasa. Operatia dureaza in medie 2- 3 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun. In ultimii ani in tot mai mica masura este indicata rezectia agresiva a excesului de piele si a grasimii, fiind folosite tehnici in care se pune accent pe reconstructia santului palpebral si pe redistribuirea locala a grasimii (de exemplu, pentru a umple santurile lacrimale adancite).

Blefaroplastia superioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de la nivelul pleoapei superioare prin practicarea unei incizii in santul palpebral (in pliul format de pleoapa superioara).

Se infiltreaza regiunea cu solutie anestezica si se excizeaza excesul de piele, se incizeaza muschiul orbicular si se pune in evidenta grasimea situata in plan profund, se rezeca sau se redistribuie excesul de grasime de la acest nivel. Daca este necesar se practica epicantopexie, adica fixarea coltului extern al ochiului, pentru a obtine un aspect armonios al regiunii. La finalul operatiei inciziile se sutureaza si se aplica pe plagi un unguent antibiotic si comprese reci.`

Blefaroplastia inferioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de sub ochi (prin intermediul blefaroplastiei clasice, transcutanate, cu incizii la exteriorul pleoapei inferioare), fie indepartarea doar a grasimii (prin intermediul blefaroplastiei transconjunctivale cu incizii prin interiorul pleoapei).

Asocierea blefaroplastiei transconjunctivala cu proceduri nechirurgicale de intinerire a pielii de sub ochi ( peeling chimic, LASER, radiofrecventa, etc.) permite obtinerea unor rezultate foarte bune si fara cicatrici vizibile.

In cazul blefaroplastiei clasice se infiltreaza pleoapa inferioara cu o solutie anestezica si se practica incizia la exteriorul pleoapei, la cca 2 mm sub marginea cu gene, continuandu-se extern la nivelul unui rid. Se diseca in plan subcutanat, sau submuscular pana la nivelul marginii orbitale. Se patrunde in planul profund, se identifica excesul de grasime de la acest nivel si se excizeaza sau se translateaza intr-o regiune vecina.
Se indeparteaza sau se plicatureaza excesul de muschi orbicular si se ataseaza la marginea orbitala laterala. Se ridica tesuturile de la nivelul obrajilor si se suspenda la marginea orbitala sau la fascia temporala. Se excizeaza excesul de piele si se sutureaza incizia.
Operatia transconjunctivala presupune o incizie prin interiorul pleoapei inferioare, prin intermediul careia se pot remodela toate structurile descrise anterior, exceptand excesul de piele.

Care este evolutia postoperatorie?

Dupa operatie pleoapele vor fi umflate si pot aparea echimoze (vanatai) care dispar in aproximativ 2 saptamani.

Blefaroplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita. Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul usor ridicat. Vor fi aplicate comprese reci la nivelul ochilor, pentru a impiedica aparitia echimozelor (vanatailor) si a edemului. De asemenea se aplica picaturi oculare pentru a lubrifia regiunea oculara.

Firele de sutura vor fi indepartate dupa 4-5 zile. Postoperator se va evita expunerea cicatricilor la soare si efortul fizic intens.
Care sunt complicatiile blefaroplastiei ?

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invazive si includ in principal anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale sunt reprezentate de:

– sangerarea- de obicei este stapanita prin mijloace locale (compresiune, aplicatii reci). Daca insa este vorba de o sangerere postoperatorie importanta, se poate impune reinterventia pentru hemostaza.
– leziunile corneei (invelisul transparent care acopera la suprafata globul ocular) sunt rare si se trateaza prin aplicarea de unguente oftalmologice
– malpozitia santul palpebral (acesta este plasat prea inalt sau prea jos)
– excizia excesiva a pielii cu aparitia lagoftalmiei (globul ocular este prea dezgolit de piele)
– infectiile, granuloamele de fir, sangerarile importante sunt rare si impun masuri specifice.
– pierderea partiala sau totala a vederii este cea mai grava complicatie care poate aparea. Este extrem de rara si este datorata hemoragiei retrobulbare, care reprezinta o urgenta care impune reinterventia pentru a evacua cheagurile si a opri sangerarea.
– diplopia (vederea dubla) este de obicei temporara si se datoreaza edemului sau unui hematom. Diplopia permanenta este determinata de lezarea unor muschi oculari si impune corectie chirurgicala ulterioara.

Care sunt alernativele terapeutice?

Daca este necesara imbunatatirea texturii pielii pleoapei, se pot efectua proceduri LASER in acelasi timp sau dupa interventia chirurgicala.

Uneori, daca excesul cutanat nu este foarte important, si nu exista grasime in exces, procedurile nechirurgicale (LASER, radiofrecventa) sunt suficiente pentru a determina contractia pielii si disparitia excesului cutanat.

Problemele asociate de la nivelul regiunii perioculare pot beneficia de tratamente complementare: laser, peeling, injectare de grasime sau alte substante de umplere, injectare de toxina botulinica.


Blog

Chirurgie estetica | Operatie estetica

Chirurgie estetica si reparatorie. Chirurgie plastica si reconstructiva

Fascinaţia pentru frumuseţea exterioară a fost intotdeauna o borna importanta a interatiunii umane. Azi aceasta devine din ce în ce mai puternică, imaginea perfectă fiind promovată prin intermediul tuturor canalelor media. Cariera perfectă, familia perfectă, statutul social şi o încredere în sine – toate acestea gravitează în jurul ideii de chip şi contur corporal cât mai apropiate de perfecţiune. A obtine imaginea pe care ti-o doresti nu mai este imposibil astăzi datorită incredibilelor opţiuni şi posibilităţi pe care ni le oferă chirurgia estetică.